Socoteli cu numerele în viață (Partea a II-a)

Și așa: vreo 70000 de lei de la ING dați pe componente hardware. 

Dacă salariul din acei ani, să zicem din 2015-16 încoace, ar fi fost cu adevărat unul acătării, rezervele mele bănești poate că nu ar fi necesitat niciun credit pentru volumul de cheltuieli făcute... asta dacă nu care cumva eu m-aș fi avântat proporțional cu rezervele, oricum, așa încât să ajung la credit și cu mai mulți bani. Parcă tot de prin 2019, 125000 a devenit limita netă de nevoi personale la ING, iar la un salariu IT cu adevărat bun, chiar și cu gradul de îndatorare de 40 sau 35 de procente nete sau cât o fi, proporția ratei lunare la un credit de nevoi personale de 125 de mii poate fi până-n 30%, să nu acopere tot gradul posibil de îndatorare. Cu toate acestea, deși astăzi salariul e mai bun decât în 2018-19, consider că am învățat și eu ceva din viață și că n-o să mă arunc iar pe credit la ING. Și barem nici casa unde stau nu e pe credit, nu am acum nevoie de ceva ipotecar. Și așa încă trebuiesc spălate păcatele bancare cele din 2018, cu stingerea creditului din urmă din decembrie.

În 2019 rata a fost 1383.68 în primul trimestru, dar din aprilie, straniu, a scăzut la 1381.48. Desigur că și rata de Credit Protect scădea oricum de la lună la lună (iar rambursările anticipate, unde plătim 1% din suma rambursată anticipat, accentuează reducerea acestei rate și, chiar dacă nu micșorăm la ele perioada de creditare, totuși și ratele lunare principale mai scad, în funcție de cât rambursăm).

Nu am făcut ramburs anticipat în martie 2019 ca să scad 2.20 lei pe rata principală în aprilie. Poate că așa era în grafic, în scadențar.

Rata de primă scădea, așadar, la 91.50 în februarie și 90.20 în martie. În februarie 2019 salariul a fost de 1350+1350 pe linie (se făceau 3 ani de la ultima mărire și eram în pasă proastă). În 8 martie, vinerea, au fost 1614 lei la lichidare, dar în 9 aprilie aprilie tot 1350 veneau după avansul de 1350 din 22 martie. Pe 16 aprilie 2.20 lei în minus la rata mare, iar 88.89 a fost valoarea din Credit Protect. Și pe 23 aprilie au venit 1850 de lei, pentru că era Marțea Mare și prima de Paști era de 500 de lei.

Nu prea am mai făcut cumpărături de hardware după luna ianuarie din 2019. Atunci, în aprilie, înainte de Paște, am mai luat o cameră web A4Tech la mijlocul lunii (m-am mirat că pe cea veche de acasă. un Serioux din 2012, nu o mai găseam, mă întreb cum oi fi aruncat-o, prin primăvara 2016 poate), apoi în Săptămâna Mare un hard disk de 6 TB de la Senetic, iar prin august-septembrie iarăși un NVME PCI-E de 1 TB și un hard disk mai mic, tot de 1 TB, plus ceva mărunțiș hardware (probabil cablu SATA). Ultimele lichidări cu vreo primă primite de la vechiul serviciu au fost 1418 lei pe 9 mai 2019, 1608 în marțea de 9 iulie, 1463 vineri pe 9 august (prime mici, în ultima mea evoluție de proiect din vara aceea), și... 1377 de lei vineri pe 8 noiembrie, nici nu știu de unde venea acel 1% supliment la salariu. Și avansul din joia de 19 decembrie 2019 venea cu 1750 de lei, din care 400 era prima de Crăciun. A fost ultima primă de la acel serviciu. Prima primă primită să fi fost cândva prin 2013.

Și în rest, chenzine de 1350 pe linie... Doar în 2700 am rămas până la capăt. La urmă, chiar că nu mai era de stat și de scăldat acolo. Deși în ultimă instanță, în primăvara 2020, aș mai fi vrut să stau o vreme cu munca remote, să nu rămân chiar atunci fără salariu, dar să-mi pregătesc viitorul pentru altceva. Și munca lor remote continuă și astăzi. Dar nu a depins doar de mine și am încetat la 31 martie 2020.

Până în septembrie 2019 plăteam regulat rata la bancă, luni în 16 septembrie am făcut prima rambursare anticipată: 100 de lei, așa, modică, simbolică. Se păstra atunci rata lunară, luna următoare după ramburs apare rata modificată, dacă rambursul este până în ziua ratei din luna noastră. Așa că de la 1381.48 cu 82.09 în septembrie, la 1379.16 cu 80.73 în octombrie.

Și mai aveam lunar de plătit facturile pe la curent, care erau mari, dar mai scădeau pe măsură ce cumințeam povestea cu numerele. În timp, am mai făcut câteva demersuri să fac bani pe Internet, dar în perioada octombrie 2019-ianuarie 2020 am pus doar câteva sute de lei, și am dat alți bani. Serviciul vechi s-a încheiat la 31 martie 2020, iar până atunci, din noiembrie 2019 numerele stătuseră foarte cuminți, iar eu din septembrie nu mai făcusem alte cumpărături hardware.

Nici alte rambursări anticipate nu am mai făcut, în martie 2020 rata a fost tot 1379.16, iar 73.81 a fost valoarea din Credit Protect.

În 9 aprilie 2020 am primit un salariu de 2700 în plus drept compensare, pe lângă lichidarea de 1350 de lei, plus cât sold aveam în cont, plus vreo 2300 de lei cash pe care îi aveam în casă - cu asta plecam la bătaie în noua perioadă fără serviciu din viața mea. În aprilie și mai 2020 am plătit ratele mai departe, apoi, folosind virusul și faptul că plecarea de la vechiul serviciu fusese totuși și pusă pe tapet de către angajator, pe pretextul perioadei grele în care nu se mai permit cheltuieli suplimentare, am depus pe 31 mai 2020 cerere de amânare pe 5 luni a ratelor.

Desigur că la 16 mai 2020 rata era tot 1379.16, iar Credit Protect, 70.97. Totuși, cele 5 luni de amânare aveau să se soldeze cu o creștere a valorilor de rată, iar soldul total (fără dobânzi socotite) al creditului, disponibil în portofoliul HomeBank, avea să crească de la vreo 51500 de lei în mai-iunie la 53100 până la terminarea respiro-ului din noiembrie. Nu foarte mult, dar tot ceva.

Pe la 9 aprilie 2020, la ultima lichidare, sau către mijlocul lunii, până să dau sign-up la EUvsVirus, aveam în total vreo 9000 și ceva de lei rezerve (cam 9600-9700, ceva peste 9500). Cu asta plecam la bătaie cu noua viață fără serviciu, având și ratele alea. Mai comandam mâncare online, relativ scumpă (dar mai învățam pe unde este mai rentabil) și gustoasă. Vorba aceea: la gură miere, la suflet fiere. Iar amânarea pe 5 luni la ING a fost binevenită, atunci când speram o relansare de carieră în manieră nouă. Pe la mijloc de septembrie mi se pare că mai aveam vreo 3000 și ceva de lei rezerve, cu cash cu tot, înainte de primul ajutor de 1000 de lei (deja venise o vizită de mâncare prin iulie, pe 14, a doua a fost pe 22 septembrie, ultima pe 8 decembrie - toate marțea).

Sub strâmtorarea inerentă din 2020, am renunțat la anumite abonamente redundante pe care le aveam - unul la Scribd, unul la Vodafone, unul la Twoo. Avusesem în primăvară un cont plătit deschis și la freelancer.com, din mai nu am mai prelungit pe o lună perioada plătită de acolo (și în aprilie îmi fusese involuntar prelungită, ar fi trebuit să fiu pe fază la timp să închid subscripția). Tot prin aprilie 2020 am avut o scurtă experiență cu jocul la Zero Spin Roulette online, dar mă îndruma către cheating și am și pierdut bani. M-am lecuit relativ rapid, într-un sfârșit de săptămână (cel cu 10-12 aprilie). Pe la 9-10 aprilie țin minte cum citisem detalii despre aspectele legale mai alambicate ale vieții de freelancer, dincolo de greutatea tehnică și profesională cu care se poate răzbi și acolo. La formele juridice de tip SRL sau PFA trebuie cerut voie pe la vecini dacă vrei să fii IT-ist liber-profesionist la tine în apartament.

Perioada fără serviciu plătit din 2020 a ținut până s-a terminat tot anul, cu toate acestea au mai existat oameni care să mă ajute cu câte ceva, din când în când, și cu hrană, nu doar cu bani. Până s-a terminat 2020 am primit 4100 de lei și trei rânduri de sprijin cu mâncare (trei vizite), dincolo de lichidarea de la Kepler Pitești. Spre sfârșitul lunii octombrie, luni pe 26, am făcut următoarea rambursare anticipată la credit, vreo 41 de lei, probabil ca să-l aduc la 53100 de lei, sută rotunjită, de la noua valoare la care ajunsese atunci, în ultima lună de pauză la rate. În 16 noiembrie am dat 1425.02 cu 71.80.

În decembrie 2020 pe 16, au fost 1423.89 cu 70.31, pesemne de pe urma rambursării mărunte din octombrie. Cei 4100 de lei primiți după ultima lichidare de la serviciu au fost distribuiți așa: 300 de lei pe 13 aprilie, 1000 pe 17 septembrie, 1000 pe 13 octombrie, 500 pe 17 noiembrie, 300 pe 8 decembrie și 1000 pe 18 decembrie.

Pe urmă pe 11 ianuarie 2021, am mai primit 2500 de lei sprijin - noul serviciu tocmai ce începuse pe 4 ianuarie, dar mai dura până la primul salariu (o singură tranșă lunară, fără prime, în prima parte a lunii - dar mult mai bun decât cei 2700 de dinainte).

Și ca să sumarizăm cu ajutoarele în perioada 2020-2021: din 13 aprilie în 27 februarie am primit 7100 de lei și trei vizite ajutătoare de-ale hranei, și am restituit 6800 de lei. Iar creditul la ING a fost întrerupt cinci luni. Din prima decadă de februarie 2021 încasez lunar alt salariu, semnificativ mai mare decât ce a fost înainte, și m-am axat mult pe stingerea datoriilor (cu riscul ceaușescărelii cu creditul de la ING, că dacă rambursez anticipat mult pe timp scurt, ca să-l sting mai repede, lunile astea tot nu pun cine știe ce deoparte).

Până pe 16 februarie rata a rămas 1423.89, iar Credit Protect-ul a scăzut la 68.81 în ianuarie și 67.29 în februarie. Am mai restituit din datorii, am mai primit temporar 500 de lei și i-am restituit și pe ei la salariul 2 de la noul serviciu, iar pe 16 martie rata a fost de 1423.44 de lei, pe când Credit Protect a scăzut ceva mai mult, a ajuns la 57.66,  pentru noile rambursări anticipate făcute după primul salariu nou. 

Iar pe 16 aprilie am dat 1248.04 cu 44.85 (altă scădere). Acuma în mai, pe 16, ar urma 993.77 (doar trei cifre principale!) și, la ritmul scăderii, Credit Protect ar putea fi 30 și ceva de lei, dar o să văd asta duminica următoare. Și dacă mai continui cu rambursările anticipate, cel mai devreme din august pot ajunge cu creditul la o sumă infimă, eventual să-l și închid. Mai 2024 este acum termenul generic de lichidare, dar eu îmi doresc să spăl păcatul din 2018 mai repede.

În aprilie 2021, acuma, am mai luat un hard disk cu mulți TB (18) pentru Threadripper, ca să repar dezonoarea din septembrie 2019, când am pierdut alți TB. Sub 2000 de lei de pe Senetic (preț bun). Este un Western Digital. Alternativ, aș fi putut lua un Seagate Exos de 16 TB de la Vexio (cam pe la 1800 și ceva de lei, 1830-1840 poate, comparativ cu cei 1920 și ceva de la Senetic - taxă de livrare prin UPS, altfel tot 1800 și ceva, la Vexio s-ar fi livrat gratuit).

Dar sunt 2 TB în plus, la un preț nu mult diferit, și în plus Seagate avea probleme prin trecut față de hard disk-uri, în comparație cu alte firme care le fac. Și inițial, prin toamna lui 2019, îmi doream un Seagate IronWolf (simplu, nu Pro, că era mai ieftin), tot la 16 TB. Iar de 18 TB încă nu existau la vremea aia.

Și prin martie 2021 am primit și un cadou de la serviciul nou - un SSD USB 3 portabil de 250 de GB, marca ADATA. Și el stă tot la Threadripper.

E adevărat că acum terabaiții disponibili pentru numere (cu tot cu Veriton, desigur fără calculatorul de serviciu, un laptop) sunt totuși ceva mai puțini față de expansiunea maximă din septembrie 2019, înainte să se strice acel WD de 14 TB (și să scot și celălat hard disk de 10 TB care din toamna lui 2018 zicea la SMART că „THIS DRIVE IS LIKELY TO FAIL SOON”).

Pentru că atunci erau 237370 de GB și am dat deoparte 24 de TB cu totul, pe când acuma am pus în loc 18 TB (și 250 de GB prin cadoul colegilor de Ziua Bărbatului - 9 martie :) ), așa că 231620 de GB față de 237370. Dar ne gândim și că acum Threadripper 2990WX NU mai este procesorul Desktop de căpetenie al lumii, în septembrie 2019 încă era, că au apărut alte două Threadrippere cu număr dublu de nuclee între timp (unul, totuși, 3995X, mi se pare că-i de server, numai 3990X de Desktop), și-apoi, pe lângă faptul că progresul hardware este ca un nisip mișcător, ia să ne mai și mulțumim cu ideea de a nu fi mereu în top. Setea de a fi permanent pe primul loc presupune și muuultă lăcomeală, patimă sufletească și... bani mulți cheltuiți! Ne amintim de acel credit.