Socoteli cu numerele (Partea I)

 Câți bani de credit am luat eu în 2018 de la ING?

Au fost patru trepte. Mai, august, octombrie și decembrie.

PRIMA MIȘCARE

Prima, vineri pe 25 mai în 2018, chiar de ziua de naștere a GDPR. Am cerut 8000 de lei net. Stricasem o placă de bază MSI X299 SLI PLUS. Banca mi-a dat 8254 de lei, din care au căzut 200 de lei taxă de analiză și alți 53.80 taxă de publicitate mobiliară, ca atare 8000 cu 20 de bani rămași net.

Era un credit pe 2 ani, cu plată pe 16 ale lunii (la mijloc între chenzinele de salariu ale șefilor nepotiști de la Kepler). Am optat dintru început pentru prima de asigurare ING Credit Protect, dar încă nu aveam salariul la ING (era la BT), la câteva zile aveam să îl schimb (că la ING nici nu erau comisioane de încasare de 5 lei pe chenzină ca la BT), ca să nu mă mai tapeze anual de 120 de lei pe comisioane la salarii. Faptul că încă nu aveam salariul la ING însemna că primele rate la credit urmau să aibă o dobândă puțin mai mare.

În 16 iunie 2018 prima rată a fost de 386.58 de lei, iar prima de asigurare Credit Protect era 10.93 lei. Salariul meu net lunar era sub 2700 de lei (fără prime), pe la 30 mai 2018 am făcut schimbarea cardului de salariu de la BT la ING, iar în iunie 2018 mi-au intrat, respectiv, 1498 de lei vineri pe 8 iunie și alți 1200 vineri pe 22, total 2698 (asta inegală era politica de chenzinare a firmei, dar în acea vară aveau să schimbe ceva: avusese loc loviluția fiscală din iarna 2018 și Kepler, acum sub egida francezilor de la ALTEN, avea să primească „interzis” să mai raporteze salariile la niște euro trunchiați, 600 de euroKepleri în cazul meu, dar asta mai de prin august încolo - iar scăzând primele eventual oferite, chenzinele aveau să devină egale - 1350 cu 1350; însă acum încă eram în perioada cu euro trunchiați și chenzine inegale, în iunie 2018).

Era primul credit bancar din viața mea, un credit de nevoi personale, deși în sinea mea îmi spusesem că ar fi bine să nu am vreodată așa datorii - dar patima de a cumpăra hardware puternic pentru acasă, combinată cu însingurarea mea înverșunată care se manifesta și în decizii, plus faptul că stricasem un calculator de curând și, prin prisma cheltuielilor mari deja făcute până atunci, care îmi epuizaseră rezervele bănești, eram jos de tot cu banii, unde mai punem că salariul plătit de firmă era unul atât de prost, încât cu volumul acela de cheltuieli ajunsesem unde ajunsesem - toate aceste lucruri au sădit la mine în suflet hotărârea cea nouă să mă creditez de nevoi personale, ca să-mi iau chestii electronice de uz casnic (o placă de bază nouă MSI X299 SLI PLUS, un procesor nou i7-7740X, nefiind sigur că primul procesor era și el stricat sau nu, niște RAM adițional care altfel ar fi urmat de prin iunie încolo - deh, salariul..., plus altele de hardware).

Fiind primul credit, nu m-am avântat sus de tot de prima dată - așa cum nici cu progresul hardware de acasă nu mă avântasem sus-sus încă de la primele cumpărături din vara 2017. Avea să fie și aici o deschidere graduală, pe principiul obștesc „Pofta vine mâncând”, sau „Pe măsură ce iei mai mult foc, arzi mai tare”.

Și din 16 iunie 2018 am devenit oficial datornic plătitor la bancă. Tot prin sâmbăta aia mi-am deschis al patrulea cont de Facebook din viața mea (după ce ștersesem alte trei), doar că de data asta numele meu avea să rămână mai... permanent acolo. Cel mai bine ținut cont.

Sigur, mi-am refăcut calculatorul SLI PLUS, m-am mai dotat hardware, iar duduiala numerelor continua, zi și noapte. Asta se știe :) .

În iulie 2018, așa-zisul angajator mi-a dat 2688 de lei net salariu (1488 cu 1200, 9 cu 23 iulie, două zile de luni), iar în lunea mijlocie de 16 iulie am plătit iar rata de 386.58 de lei cu o primă de asigurare de 10.51 lei. Am remarcat că rata asta de credit se plătește dimineața, iar prima de asigurare, seara. Nu dispar amândouă așa, deodată :) :) .

Dar o dată pornit pe panta patimii, bulgărele de zăpadă crește, cu un precedent creat tindem să o facem iar, să o facem și mai lată. Iar în vara 2018 știam că urmează și o generație nouă de Threadripper de la AMD, și am vrut să mă înfrupt și din ea cu savoare. Așa că în august 2018 am făcut creditul al doilea, unul mult, muuult mai mare.

A DOUA MIȘCARE

Joi, 9 august în 2018, la scurtă vreme de la lansarea oficială a lui Threadripper 2990WX (de pe 6 august), când era și zi de lichidare la așa-zisul serviciu și primisem și o primă încurajatoare, așa încât suma totală era 2108 lei, am luat de la ING 61290 de lei. A fost cu refinanțare, înghițindu-l pe primul, dată de plată la rată tot 16 ale lunii, și din ăia 61290 am dat atunci 7664.32 de lei pentru înghițirea primului credit, 76.13 lei comision procentual de plată anticipată a lui, 200 cu 53.80 pentru acele două taxe de analiză și de publicitate mobiliară și încă 21.90 de lei a doua zi, pe 10 august, ca taxă de anulare a înregistrării primului credit în RNPM (bancherii știu ce înseamnă asta). 8015.15 lei scăzuți din 61290 înseamnă că acel credit îmi aducea, propriu-zis, 53274 de lei cu 85 de bani, și pentru că în contul de ING mai aveam totuși o mie și ceva de lei din alte tranzacții (chit că și din el cheltuisem masiv prin 2017 cu calculatoarele), soldul la 9 august țin minte că era pe undeva la 55 de mii. Desigur, m-am apucat rapid de alte cheltuieli masive pentru Threadripper și, în general, treapta următoare de emancipare hardware...

Chiar dacă împrumutasem 8254 și plătisem două rate de 380 și ceva fiecare, totuși cei 7664 și ceva rămași înseamnă că se mai puneau dobânzi la restituire, precum se știe. Suma totală înapoiată în timp prin rate (fără a pune la socoteală acel Credit Protect, care vine cu o reducere a ratei și cu beneficii de protecție pe perioada creditului) este de fapt ceva mai mare decât ce se dă inițial, nu ar fi ieșit tot 8254.

Cei 61290 de lei bruți din 9 august 2018 erau chiar maximul pe care îl puteam lua cu datele de salariu net de la acea dată, am licitat direct la maxim, cu patima exacerbată. La acea vreme, maximul posibil împrumutabil (net) la ING pentru un om cu credit de nevoi personale era de 90000 de lei, pe măsura unui salariu mare, dar nu mai mult de 90000 de lei pe 5 ani (acum limita este de 125000 de lei pe 5 ani).

Și tot în 2018, gradul de îndatorare salarială la nevoile personale era mai mare decât astăzi - încă nu se dăduse noua lege din 2019 care mai scădea procentele de îndatorare, adică pentru ca să nu mai ia lumea atât de mulți bani care pot fi peste puteri.

Salariul meu net declarat prin ANAF era, în mai și august 2018, undeva pe la 2874 de lei. Desigur, creditul „ăl mare” de mai sus a fost luat pe maxim, pe 5 ani. 

Pe 16 august am plătit 1301.93 cu 82.94, rata de credit plus cea de primă. Iar pe 23 august am primit o chenzină modificată de la serviciu, pentru că atunci tocmai se renunțase la raportarea inegală la euro, dar încă nu știam, și faptul că acum vedeam 1350 în loc de 1200 la avansul de salariu - cât timp aveam primă la lichidare - îmi dădea loc să cred că poate mi l-au mărit... chiar și așa, cu 12.5%. Pe 7 septembrie (vinerea) am mai primit 2088 de lei la lichidare, iar în vinerea de 21 din nou 1350 la avans. Încă mai era loc să sper că s-a mai mărit, că oi fi pe undeva pe la 3000 net cu salariul. Mă frământa deja de mai mult timp problema salariului, acum că și nivelul meu de cheltuieli se „fițoșise” așa de mult cu calculatoarele puternice.

În 16 septembrie, totuși, rata de credit a fost ceva mai mică - 1264.12 lei cu 81.82 la Credit Protect. Poate că diferența față de 1301.93 din august se explică prin faptul că în august mai era celălalt credit proaspăt lichidat, plus că acum aveam 3 luni de salariu pe card la ING și acest lucru mai tăia și el ceva din dobânzile la credit, fiind aici vorba despre dobânzi preferențiale.

Și deci acum aveam rată majoră în toată regula, care împreună cu rata de primă aproape că depășea jumătate din capacitatea mea nominală netă lunară de salariu. Fără prima de asigurare ING Credit Protect, totuși, pe lângă lipsa protecției de tipul „dacă faci accident sau pierzi serviciul din motive obiective, plătim noi un timp ratele”, rata de credit principală ar fi fost, din ce țin minte, ceva mai mare decât însumată cu Credit Protect la un loc. Poate, 1400 și ceva cu totul, în locul celor vreo 1390 și ceva calculați mai sus, pentru prima rată. Mi se pare că puteai să te îndatorezi 55% din venitul net înainte de 2019, la astea de nevoi personale, iar acuma, cred că 35 sau 40 la sută.

Și până la 1 octombrie 2018, în mod sigur am consumat cam toți banii împrumutați, crescând capitalul hardware din casă. Asta deși sigur nu se vedea o modificare masivă în bine a salariului, plus că în viață mai putem avea nevoie și de cheltuieli cu bunăstarea casei, iar eu în toamna aia chiar aveam nevoie să pun niște termopane la sufragerie (plus că erau necazuri cu niște inundații pe la bucătărie).

A TREIA MIȘCARE

Așa stând lucrurile, și pentru că mi se părea că s-a mai mărit salariul, luni în 1 octombrie 2018 am mers iarăși la ING să fac, de astă dată, un mai mic credit paralel cu cel mare (deci concomitent). La ANAF aveam acum, într-adevăr, raportat un salariu net de 2967.33 de lei (probabil punându-se la socoteală bonurile de masă și vreo medie aritmetică a primelor, cine știe), sigur, doar vreo 90 și ceva de lei peste cel de dinainte... Aceasta și faptul că mai plătisem rate între timp + accesul dobândit la dobânzi preferențiale mi-au dat voie ca acest credit paralel din 1 octombrie să fie de 5900 de lei, din care iar minus 200 cu 53.80 taxele acelea de analiză și publicitate mobiliară. Apropo, creditele astea de nevoi personale se mai cheamă „mobiliare”, spre deosebire de cele la casă, care sunt ipotecare sau imobiliare. Vorba aceea: nevoile se mișcă, iar casele nu :) .

16 ale lunii a continuat să rămână data mea consacrată de plată la rată, iar până atunci, marți în 9 octombrie 2018, aveam să fiu dezamăgit văzând că, în ziua lichidării, fără o primă nouă de proiect, sunt de fapt tot la 1350 de lei - deci 2700 de lei net, rotunjire la suta următoare față de ce aveam înainte ca firma să renunțe la euro. Așadar, am mai luat net 5646 de lei și 20 de bani pe 1 octombrie 2018. Iar pe 16 am plătit două rate paralele și două Credit Protect paralele (pentru că și la creditul nou mic am optat pentru Credit Protect).

Noul credit mic era și el tot pe 5 ani, tot luat la maximum, cu țârâiala maxim posibilă, și am dat așa:

- 1264.12 cu 129.73 pentru ratele principale;

- 80.69 cu 8 fix pentru ratele de primă.

Dar noii bani nu i-am folosit numai pentru acasă, ci am mai luat și niște hard disk-uri de la Senetic cu ei. Ca să depășesc pragul de 200 de TB din casă. Altfel, cu salariul acela atât de prost rămas, ar mai fi durat și asta. Eram mai departe în patima calculatoarelor, a singurătății nebunești și a numerelor.

Viața a continuat în ultimul trimestru de 2018: marți în 23 octombrie alți 1350 de lei de la serviciu, vineri în 9 noiembrie au venit 1906 (primă nouă), pe 16 noiembrie am dat iar 1264.12 cu 129.73, plus Credit Protecturi cu 79.55 și 7.90 (Credit Protect scade progresiv de la lună la lună), pe urmă pe 23 noiembrie 2018 serviciul mi-a mai pompat 1350 de lei, iar vineri pe 7 decembrie altă lichidare cu primă - 1811 lei, iar pe 16 decembrie iar cuplurile de rate - 1264.12 cu 129.73, și 78.40 cu 7.80. Miercuri în 19 decembrie a venit avansul de sfârșit de an cu prima de Crăciun, adică 1750 de lei (dar la Paști prima din 2019 era de 500 de lei, versus 400 la Crăciun; straniu), și eu aspiram mai departe la hardware întărit acasă, știind acum că de la 1 ianuarie 2019 românii se vor putea credita mai puțin, prin noua lege.

A PATRA MIȘCARE

La sfârșitul acelei săptămâni, cea cu 23 decembrie, am făcut o dandana pe la altă placă de bază din casă (ASUS PRIME X299-A), care nu mai pornea, doar făcea țâc-clanc și se stingea, și până să realizez că trebuia să scot și să pun la loc bateria de BIOS ca să o dezelectrizez, am crezut c-am stricat-o și pe-asta și, cum nu stăteam bine cu banii și voiam totuși reparație, m-am gândit, profitând și de ultimele zile din an și de ceea ce făcusem până atunci, să mă mai creditez încă o dată, așa pe ultima sută de metri.

Așa că în duminica de 23 decembrie 2018, seara, hop alt credit la ING - al patrulea, tot la maxim, și înghițindu-le pe amândouă celelalte, și de această dată totul online prin HomeBank la ING Personal. Mi-am făcut și semnătură electronică cu InfoCert Italia.

Am luat 68273 de lei, din care am scăzut 56907.25 de lei pentru creditul cel mare din august, 568.11 procentul pentru rambursarea lui anticipată,  5660.69 cu procentul anticipat de 56.49 pentru cel mic din octombrie, două taxe de câte 21.90 de lei pentru anularea celor două înregistrări ale lor la RNPM și 200 cu 53.80 taxele de analiză și publicitate mobiliară pentru cel nou.

Am păstrat data de 16 din lună pentru rate, și în 16 ianuarie 2019, tot cu Credit Protect, am dat 1383.68 cu 92.79. Pe 9 ianuarie lichidarea cu primă de proiect era de 1810 lei, iar pe 23 ianuarie, avansul era tot 1350, și nu avea să se mărească... noile acte adiționale la contract păstrau nivelul salarial mic.

Evident, creditul din 23 decembrie 2018 era „maximul maximului”, care cu tot cu dobânzile aferente se preconiza să fie vreo 92000 și ceva de restituit până la capăt, în decembrie 2023, excluzând eventualele rambursări anticipate - adică atunci când cineva vrea să dea mai repede înapoi, în afara termenelor de rată agreate - cu sau fără reducerea perioadei de creditare; se poate și prin HomeBank, și, probabil, la sucursala băncii (cu virus cu tot), doar că deocamdată lichidarea integrală a creditului nu se poate face prin banking, ci de la sucursală. Dar altfel, să rambursăm cât putem!

Și astfel, în 23 decembrie 2018 mai primeam propriu-zis un plus de 4782.86 de lei, nu a mai trebuit să iau placă de bază nouă, dar am mai investit ceva în RAM și în dotarea de coolere de procesor de acasă, plus niște TB noi.

CÂT A FĂCUT TOTUL?

Adunând valorile nete revenite din cele patru credite din 2018, reiese că anul ăla am luat 71704 lei cu 11 bani, dacă ar fi să socotesc exact, cam 71700 de lei net în fonduri, cumulativ, din toate cele patru împrumuturi, asta mi-a dat mie net banca ING în 2018. Dar numai creditul ultim cu 68273 a rămas la urmă valabil, când am ieșit din 2018. Și vedem de mai sus că ajunsesem undeva pe la 1476.47 de lei lunar cu plata din ziua de 16, la răscrucea anilor 2018 și 2019, cu Credit Protect cu tot, în condițiile în care salariul net lunar, dacă nu era binecuvântat cu prime (și avea să nu mai fie mai deloc, mai încolo) era de 2700 de lei. 2967.33 era valoarea de la ANAF, iar în octombrie 2018, cu două credite concomitente, scoteam chiar 1482.54 de lei, o valoare extrem de aproape de jumătatea lui 2967.33.

Iar dacă e să raportăm numerele astea, 1476.47 și 1482.54, direct la 2700, ele ajung foarte aproape de 55%. 1485 este 55% din 2700, deci se prea poate cu acel 55% grad maxim de îndatorare. Am profitat cât am putut de tare de creditarea pe salariul și pe regulile din 2018 pentru cumpărăturile de hardware. Ce am dat în octombrie 2018 pentru termopanele de la sufragerie nu țin minte cât a făcut, dar desigur că mult, mult mai puțin decât cât am dat pe hardware, sau decât plăteam tot anul pe curentul consumat de calculatoare.