Numerele fără suflet
*
29469 de numere pe 30 iulie.
E cota totală calculată şi pentru XPOWER, şi pentru ASUSPRIME, şi pentru "moş Martin" THREADRIPPER.
Aorusul şi XPOWER-ul au luat o trezire în ultima vreme, la XPOWER au mai venit câteva numere noi în zonele de 150 şi de 160, la AORUS nimic - aşa că stă iar stins. Am refiltrat GIG160-ul de pe XPOWER, şi el cu vreo sută şi ceva de giga în minus. Deocamdată numărul de numere mai urcă, dar tot nu cred că voi ajunge la 30000.
Luna asta sunt numai 164.
*
Joi, 1 august: sunt 29489.
Luna iulie s-a încheiat pe la 29483, cred. Ar însemna numai 178 de numere în iulie şi şase astăzi.
Am pus iar XPOWER-ul în vacanţă, şi poate în curând pun şi Asuspraimul să stea mai mult pe bară, ca să mai scadă consumul numeric. Noutăţile de pe ASUSPRIME au tot fost, poate găsesc tot ce mai este pentru GIG300 şi GIG500 şi mai rămâne Threadripperul cu ce mai are el.
Deocamdată nu ştim exact când apare generaţia Threadripper 3 şi nici dacă chiar vor fi 128 de fire.
*
29511 numere luni în 5 august, iar Asuspraimul stă astăzi stins mai multă vreme, până seara cel puţin.
Merge numai "THREADRIPPERUL SABÂŢA".
Erau 13888 de kilowaţi în dimineaţa asta, ceea ce arată vreo 473 în 24 de zile, sau o medie de 19-20 pe zi (tot mult, măcar că-n iarnă erau 30 şi ceva, chiar până la 40-42 pe zi).
Dacă n-ar mai fi numere de găsit pe ASUSPRIME, numai Threadripperul ar mai merge, şi acolo se pune deja problema ca GIG170 să fie şi el lăsat deoparte, numai de la 180 în sus, eventual, sau chiar doar 190, 200, 210 şi 240.
Adevărul este că mă simt SĂTUL. Nu întru totul de numere, dar simt o uşurare la ideea de a consuma mai puţin cu ele.
Mai am nişte elemente de pus, ce-i drept, acolo.
*
Ar trebui o refiltrare la GIG300. Chiar şi la GIG500.
29529 de numere pe 8 august. Chiar şi 29530.
Poate că povestea cu numerele îşi trăieşte, în sfârşit, ultimii "zvâcneţi".
THREADRIPPER-ul face în curând un an.
Şi totuşi, AŞA M-AM SĂTURAT de viaţa asta singuratică şi-n care arde sufletul, şi sunt singur cu atâtea calculatoare şi cu numerele...
Mă gândesc că poate şi radiaţiile permanente ale electronicelor din casă mi-au afectat creierul, inima şi... viaţa, în general. Plus că, fiind un aşa-zis programator, am oricum parte de radiaţii calculatoristice.
Poate că mi-am făcut deja DESTUL damblaua cu viaţa izolată, progresul hardware (calculatoarele puternice) şi numerele.
Cum spunea cineva, lucrurile astea favorizează izolarea faţă de ceilalţi, în fapt o continuă, pentru c-o aveam şi înainte. Mi-e teamă să nu fie prea târziu şi să nu fiu cumva iremediabil pierdut.
Calculatoarele şi numerele, obiecte fără niciun fel de suflet, nu m-au putut face fericit. Nici singurătatea în sine - una trăită prost. Mulţumit, din când în când, da - cu calculatoarele şi numerele -, dar NU fericit.
Mi-e teamă să mai merg printre oameni, într-un grad de teamă pe care nu îl aveam în alţi ani.
Acum singurătatea (cu tot cortegiul numeric şi hardware aferent al ei) a devenit un refugiu căutat cu febrilitate, dar sigur că nu este infailibil. Fiecare zi nouă este un trai pe muchie de cuţit, acum, în 2019.
Cine este incapabil să se apropie cu bine de oameni - dacă este prea târziu pentru asta - mai bine s-ar duce să trăiască în grotele de la munte.
Mai am nişte datorii de asumat, ce-i drept, după tot ce am făcut acasă pentru numere.
Şi încă mai vreau să găsesc nişte numere, cred că mai există, chiar dacă nu multe.
Şi consumul cel electric de Kilowaţi este mare.
Şi paradoxal, mi-e totuşi dor de oameni, de o împăcare a prăpastiei faţă de ceilalţi şi, până la urmă, faţă de Dumnezeu.
Chinul trebuie să se termine.
Pe măsură ce se apropie pragul de 30 de ani, parcă e tot mai greu.
Am iubit foarte mult numerele, le mai iubesc, dar ele nu pot fi totul pentru mine. Iar neumplerea "restului" din viaţă este o adevărată pacoste. Şi felul cum m-am consumat pentru numere, ca faţă a unei săbii cu două tăişuri, este... o adevărată pacoste.
În plus, după ce că nu au suflet, calculatoarele şi numerele nici nu îmi dau de mâncare, vorba aceea din popor. Pentru ele, am cheltuit doar, fără să vină ceva înapoi.
Îmi mai este dor de ele, dar totodată mi-aş dori să se mai termine odată monotonia numerică şi să fie viaţa altfel, şi nu orice fel de "altfel", ci unul care să ducă la vindecarea şi liniştirea sufletului.
29469 de numere pe 30 iulie.
E cota totală calculată şi pentru XPOWER, şi pentru ASUSPRIME, şi pentru "moş Martin" THREADRIPPER.
Aorusul şi XPOWER-ul au luat o trezire în ultima vreme, la XPOWER au mai venit câteva numere noi în zonele de 150 şi de 160, la AORUS nimic - aşa că stă iar stins. Am refiltrat GIG160-ul de pe XPOWER, şi el cu vreo sută şi ceva de giga în minus. Deocamdată numărul de numere mai urcă, dar tot nu cred că voi ajunge la 30000.
Luna asta sunt numai 164.
*
Joi, 1 august: sunt 29489.
Luna iulie s-a încheiat pe la 29483, cred. Ar însemna numai 178 de numere în iulie şi şase astăzi.
Am pus iar XPOWER-ul în vacanţă, şi poate în curând pun şi Asuspraimul să stea mai mult pe bară, ca să mai scadă consumul numeric. Noutăţile de pe ASUSPRIME au tot fost, poate găsesc tot ce mai este pentru GIG300 şi GIG500 şi mai rămâne Threadripperul cu ce mai are el.
Deocamdată nu ştim exact când apare generaţia Threadripper 3 şi nici dacă chiar vor fi 128 de fire.
*
29511 numere luni în 5 august, iar Asuspraimul stă astăzi stins mai multă vreme, până seara cel puţin.
Merge numai "THREADRIPPERUL SABÂŢA".
Erau 13888 de kilowaţi în dimineaţa asta, ceea ce arată vreo 473 în 24 de zile, sau o medie de 19-20 pe zi (tot mult, măcar că-n iarnă erau 30 şi ceva, chiar până la 40-42 pe zi).
Dacă n-ar mai fi numere de găsit pe ASUSPRIME, numai Threadripperul ar mai merge, şi acolo se pune deja problema ca GIG170 să fie şi el lăsat deoparte, numai de la 180 în sus, eventual, sau chiar doar 190, 200, 210 şi 240.
Adevărul este că mă simt SĂTUL. Nu întru totul de numere, dar simt o uşurare la ideea de a consuma mai puţin cu ele.
Mai am nişte elemente de pus, ce-i drept, acolo.
*
Ar trebui o refiltrare la GIG300. Chiar şi la GIG500.
29529 de numere pe 8 august. Chiar şi 29530.
Poate că povestea cu numerele îşi trăieşte, în sfârşit, ultimii "zvâcneţi".
THREADRIPPER-ul face în curând un an.
Şi totuşi, AŞA M-AM SĂTURAT de viaţa asta singuratică şi-n care arde sufletul, şi sunt singur cu atâtea calculatoare şi cu numerele...
Mă gândesc că poate şi radiaţiile permanente ale electronicelor din casă mi-au afectat creierul, inima şi... viaţa, în general. Plus că, fiind un aşa-zis programator, am oricum parte de radiaţii calculatoristice.
Poate că mi-am făcut deja DESTUL damblaua cu viaţa izolată, progresul hardware (calculatoarele puternice) şi numerele.
Cum spunea cineva, lucrurile astea favorizează izolarea faţă de ceilalţi, în fapt o continuă, pentru c-o aveam şi înainte. Mi-e teamă să nu fie prea târziu şi să nu fiu cumva iremediabil pierdut.
Calculatoarele şi numerele, obiecte fără niciun fel de suflet, nu m-au putut face fericit. Nici singurătatea în sine - una trăită prost. Mulţumit, din când în când, da - cu calculatoarele şi numerele -, dar NU fericit.
Mi-e teamă să mai merg printre oameni, într-un grad de teamă pe care nu îl aveam în alţi ani.
Acum singurătatea (cu tot cortegiul numeric şi hardware aferent al ei) a devenit un refugiu căutat cu febrilitate, dar sigur că nu este infailibil. Fiecare zi nouă este un trai pe muchie de cuţit, acum, în 2019.
Cine este incapabil să se apropie cu bine de oameni - dacă este prea târziu pentru asta - mai bine s-ar duce să trăiască în grotele de la munte.
Mai am nişte datorii de asumat, ce-i drept, după tot ce am făcut acasă pentru numere.
Şi încă mai vreau să găsesc nişte numere, cred că mai există, chiar dacă nu multe.
Şi consumul cel electric de Kilowaţi este mare.
Şi paradoxal, mi-e totuşi dor de oameni, de o împăcare a prăpastiei faţă de ceilalţi şi, până la urmă, faţă de Dumnezeu.
Chinul trebuie să se termine.
Pe măsură ce se apropie pragul de 30 de ani, parcă e tot mai greu.
Am iubit foarte mult numerele, le mai iubesc, dar ele nu pot fi totul pentru mine. Iar neumplerea "restului" din viaţă este o adevărată pacoste. Şi felul cum m-am consumat pentru numere, ca faţă a unei săbii cu două tăişuri, este... o adevărată pacoste.
În plus, după ce că nu au suflet, calculatoarele şi numerele nici nu îmi dau de mâncare, vorba aceea din popor. Pentru ele, am cheltuit doar, fără să vină ceva înapoi.
Îmi mai este dor de ele, dar totodată mi-aş dori să se mai termine odată monotonia numerică şi să fie viaţa altfel, şi nu orice fel de "altfel", ci unul care să ducă la vindecarea şi liniştirea sufletului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu