Numerele în septembrie 2015 - Partea II: Moartea electrică vine pe șest
CĂDEREA NUMERICĂ DIN 26 SEPTEMBRIE 2015
La 29 aprilie 2015, gândindu-mă la îmbunătăţirea calculatorului ca spaţiu de stocare şi la posibilul viitor al numerelor, am cumpărat un hard disk de 3 TB (Toshiba). L-am instalat şi am cumpărat un molex care era prea înalt ca să se închidă carcasa fără probleme, aşa cum se aşază hard diskurile în calculator. Am forţat nota şi am închis carcasa la 1 mai 2015, lăsând noul molex în poziţie de unghi înclinat la cuplarea electrică, în loc de unghi drept, la hard diskul de 2 TB Seagate Barracuda, care era chiar locul unde erau deja puse GIG.TXT, NOU.TXT şi folderul D, cu proiectul meu de diplomă şi alte fişiere personale, multe din facultate.
Mai era pe el o copie după N3.TXT (fondul 1 sortat crescător, 22777 de numere) din ce ţin minte. Molexul era apăsat şi înclinat de capacul închis forţat, al carcasei; dar toate hard diskurile au funcţionat până în luna septembrie, şi el, şi noul Toshiba, şi restul. În primă fază, atunci, pe la 1 mai, hard diskul Seagate nu făcea contact electric din cauza înclinării molexului, dar am închis carcasa la începutul lunii mai într-un mod mai fix, încât, deşi molexul era în poziţie nedreaptă, Seagate era electrificat şi puteam ajunge la date pe el.
Dar până în septembrie nu am lucrat cu numerele, deşi am folosit calculatorul mai departe, în acele luni, mai puţin decât în celelalte perioade, dar l-am folosit. La 23 aprilie 2015 a fost lansat Ubuntu 15.04 şi l-am pus, am şi trecut la GCC 5 pe el, pe la 24 aprilie se pare, dar nemaifiind interes numeric, când am stat la calculator am fost eminamente pe Windows (chiar şi Windows 10), până în septembrie. Eram pentru păstrarea pentru viitor a rezultatelor numerice, crezând într-un viitor al numerelor chiar dacă noua pauză o depăşea la durată pe cea din mai 2013 - ianuarie 2014. Ştiam că la toamnă va veni alt Ubuntu, mai intram pe pagini la GMP, MPIR, GCC, PARI, MPN - Achim Flammenkamp, Randomlib şi nu numai.
La 26 septembrie 2015 am mers să fac un nou progres pentru calculator luând un SSD de 240 GB, Kingston Fury, cu în jur de 500 de MB pe secundă şi la citire, şi la scriere. Ştiam că SSD-urile sunt noutăţi tehnologice cu rapiditate mai mare, faţă de hard diskuri, chiar dacă mai mici la spaţiu din cauza scumpătăţii. Nu eram de la început conştient că scrierea / citirea intensă pe ele, ca în regimul cel numeric, de fapt este pericol de distrugere; credeam că pun un dispozitiv rapid de stocare, eficient şi pentru fişiere numerice (temperate ca mărime, într-adevăr, spaţiul nefiind foarte mare). Se poate lucra cu manevrare de fişiere mari şi cu memorie swap de Ubuntu şi pe SSD, păstrând în conştiinţă gândul ca nu cumva să se uzeze SSD-ul. Şi swapul de Linux trebuie să fie mai rapid pe SSD decât pe HDD.
L-am luat considerând că voi trece pe el cu Ubuntu şi cu aparatul algoritmic numeric, făcând căutări şi depozitând pe el fişiere de acumulare numerică pentru extensia de fond 2. Şi ştiind că am făcut un progres la calculator şi că SSD-ul este dispozitiv rapid care mă ajută. Până atunci, Ubuntu (deja 15.04) era pe un hard disk Samsung HD322HJ de 320 GB, din decembrie 2009, cu tot cu partiţie de swap, având acolo fişierele de cod-sursă pentru numere, plus fişierele-nucleu de fond 1 (N.TXT, N2.TXT), fişierele cu grupuri de factori primi, pe game de mărime a numerelor (CF-urile cu auxiliarele lor), executabilele, alte texte cu numere utile, şi spaţiu pentru fişiere numerice la căutare. Mă gândeam că acum voi mai câştiga spaţiu, şi rapiditate (şi pentru sistemul de operare).
Nu am instalat SSD-ul îndată ce-am sosit, dar am mai lucrat în Ubuntu la numerele lui GIGNOU, până după 9 şi jumătate seara. Aveam deja nişte probleme cu corectitudinea numitorilor abundenţiali ai numerelor de la GIGNOU şi am început să-l filtrez pe bucăţi, şi GIGNOU a fost tot pe Seagate. Filtrarea, cum o făceam, se anunţa de durată prea mare, şi se scria în fişiere pe hard diskul Seagate. Am întrerupt-o atunci, seara, ca totuşi tot pe 26 septembrie să şi pun SSD-ul luat, şi am stins calculatorul. Mi-a luat nişte minute să desfac capacul corect de la carcasă (în loc de cel de la spate), şi nici nu am trecut la deşurubat în primele secunde de după stingere.
La scoaterea capacului, am revăzut poziţia înclinată, parcă parţial deconectată, a molexului de la partea electrică a hard diskului Seagate. El a ieşit de parcă nu ar fi fost înfipt, de fapt. Nu stătuse corect în aproape cinci luni.
Nu mi-a fost uşor să aşez SSD-ul în poziţie sigură, şi nici nu mai era loc în zona de hard diskuri, ocupată toată cu patru piese. Aveam acum şi un molex nou cu lungimea potrivită, mai scurt decât cel din primăvară, iar el ar fi dat voie carcasei să se închidă bine. Poate erau deja zece minute de când calculatorul nu mai mergea, dar am simţit cum unul dintre hard diskuri este foarte încins, la fierbinţeală, precis era chiar Seagate-ul care fusese supus la scriere intensă, în ultimele ore filtrându-se pe el pentru GIGNOU. Au mai trecut minute până să aşez SSD-ul conectat, noul molex avea două mufe electrice şi l-am pus, cu o mufă la SSD şi una la Seagate, celălalt molex cu mărime problematică a mufei fiind scos din calculator.
Acum carcasa avea să se reînchidă normal, am crezut, fără molex nepotrivit. Acum erau ocupate pe placa de bază toate cele şase porturi de SATA2 (aşa este placa), cu tot cu SSD şi cu DVD-RW, şi multe cabluri de conectare. Mufa electrică de la Seagate a noului molex nu mai trebuia înclinată şi apăsată la închiderea carcasei, şi am închis-o şi înşurubat-o, fără să mai fie rezistenţă dinăuntru.
Poate că totuşi trebuia să nu o închid şi să mă uit cu mai multă atenţie la siguranţa fixităţii conectorilor electrici şi logici, decât am făcut-o de fapt. Erau multe cabluri acum şi poate închiderea carcasei tot a deranjat ceva, şi deja Seagate-ul avusese intrarea electrică presată mai multe luni, cu molexul apăsat de carcasa închisă de la 1 mai. Poate şi încingerea lui de atunci a fost o problemă (dar şi în 2014 am scris intens pe el câteva luni), poate sensibilitatea mărcii Seagate Barracuda s-a confirmat şi la mine. Ele nu prea sunt hard diskuri sigure, dar trebuia să citesc despre ele în iulie 2014, înainte să merg să caut un hard disk de 2 TB. Cred că şi atunci erau statistici elocvente la Backblaze.
Am repus calculatorul în priză, să-l pornesc cu SSD. Foarte scurt, lumina albastră a intrat în butonul de aprindere a unităţii centrale, mai puţin de o secundă, şi a dispărut, iar calculatorul nu se aprindea şi butonul nu mai lua niciun fascicul de lumină. Mai întâi am crezut că nu am conectat bine totul, am reîmpins cablul de alimentare de la sursă, dar calculatorul rămânea stins la apăsarea butonului. Nu s-a auzit nimic dinăuntru ca pocnet, nici nu a ieşit fum şi în cameră nu s-a răspândit miros de ars. Era linişte, am mirosit prin carcasă la grupul de găuri din faţa procesorului, dar el nu mirosea a ars. Am redesfăcut carcasa, iar la hard diskuri în zona cu Seagate-ul era un miros înţepător ce aducea a material electronic ars, dar nu era prea pregnant; credeam că poate fi a încingere şi că s-ar rezolva de la sine, dacă se mai răceşte acolo, şi să mai încerc să aprind calculatorul.
Mă gândeam că poate sistemul are nevoie să se obişnuiască puţin cu noua încărcătură înainte de a-şi da drumul, că nu s-a stricat calculatorul tocmai acum că mi-am pus SSD. Dar neaprinderea m-a neliniştit, şi deconectând SSD-ul şi din hard diskuri, inclusiv Seagatele, am văzut la un moment dat că se aprinde calculatorul, aşa, mai fără dispozitive de stocare. Repunând Seagatele, se repeta neaprinderea, cel mult cu fasciculul albastru scurt, la butonul de aprindere al unităţii centrale. Apoi am realizat treptat că merge iar calculatorul, cu celelalte hard diskuri, şi că SSD-ul merge şi el, dar pe Seagate nu-l mai vedea. El avea miros înţepător pe la intrarea electrică.
Am crezut că el trebuie să-şi revină că s-a încins tare, dar nu a mai funcţionat placa electrică. El nu a mai putut fi folosit, a murit atunci. Celelalte da.
Nu ştiu exact ce s-a întâmplat, ce motiv este bun dintre cele de mai sus, dar hard diskul Seagate cu marile fişiere numerice şi cu alte proiecte (şi cel de diplomă) s-a stricat atunci.
Astfel, poate din proasta cuplare electrică, la 26 septembrie 2015 s-a stricat hard diskul care avea marile depozite numerice.
Această cădere a poveştii cu numerele a fost cumplită, în fapt fondul 2 numeric a fost nimicit de la folosire, a dispărut ca date. A dispărut fondul 2 numeric.
Plus celelalte proiecte.
Şi atunci când urma să văd progresul SSD-ului. Moment sfidător.
Povestea cu numerele adusă jos.
Bine măcar că tot aparatul algoritmic (codul de dezvoltare, cu executabilele, cu bibliotecile de funcţii oricum regăsibile pe Internet, fişierele numerice de bază cu fondul 1 şi rândurile de factori primi) erau pe alt hard disk. Codul a avut nevoie de timp şi de idei pentru dezvoltare, iar dacă arsura electronică s-ar fi abătut chiar asupra aparatului algoritmic, atunci ar fi fost moartea cea mare a poveştii cu numerele. Cu marile fişiere rămase, cu codul distrus.
GIG.TXT îngloba cele 22777 de numere de fond 1, laolaltă cu cele cu numitori abundenţiali mai mari decât 10; erau la un loc. Un fond 2 cu fond 1.
Dar regenerarea codului ar fi fost o problemă mai mare decât a numerelor.
Oricum s-au pierdut celelalte proiecte de pe Seagate. Măcar numerele au fost regenerabile, dar tot multă muncă înseamnă.
Sub sfidarea cumplită a momentului m-am gândit la regenerarea fondului 2, din 27 septembrie. Atunci, noaptea, în primele ore, mai speram totuşi ca "mortul" să-şi revină la zi. Dar mort a rămas, cu acel vag miros înţepător. În februarie 2016 m-am lepădat de el pentru totdeauna.
Erau şi 2 TB pierduţi din spaţiul de stocare de acasă; sosise SSD-ul şi se pierduse Seagate-ul.
Am vrut curând înapoi 2 TB de hard disk la calculator, aşa că am cumpărat un Western Digital Caviar Green de 2 TB, să consume mai puţin, să nu se încingă tare, şi apoi Western Digital este o marcă semnificativ mai sigură decât Seagate Barracuda, conform cu cei de la Backblaze. Mi s-a dat ocazia să fac o schimbare atentă de hard disk.
(Va FOARTE urma)
La 29 aprilie 2015, gândindu-mă la îmbunătăţirea calculatorului ca spaţiu de stocare şi la posibilul viitor al numerelor, am cumpărat un hard disk de 3 TB (Toshiba). L-am instalat şi am cumpărat un molex care era prea înalt ca să se închidă carcasa fără probleme, aşa cum se aşază hard diskurile în calculator. Am forţat nota şi am închis carcasa la 1 mai 2015, lăsând noul molex în poziţie de unghi înclinat la cuplarea electrică, în loc de unghi drept, la hard diskul de 2 TB Seagate Barracuda, care era chiar locul unde erau deja puse GIG.TXT, NOU.TXT şi folderul D, cu proiectul meu de diplomă şi alte fişiere personale, multe din facultate.
Mai era pe el o copie după N3.TXT (fondul 1 sortat crescător, 22777 de numere) din ce ţin minte. Molexul era apăsat şi înclinat de capacul închis forţat, al carcasei; dar toate hard diskurile au funcţionat până în luna septembrie, şi el, şi noul Toshiba, şi restul. În primă fază, atunci, pe la 1 mai, hard diskul Seagate nu făcea contact electric din cauza înclinării molexului, dar am închis carcasa la începutul lunii mai într-un mod mai fix, încât, deşi molexul era în poziţie nedreaptă, Seagate era electrificat şi puteam ajunge la date pe el.
Dar până în septembrie nu am lucrat cu numerele, deşi am folosit calculatorul mai departe, în acele luni, mai puţin decât în celelalte perioade, dar l-am folosit. La 23 aprilie 2015 a fost lansat Ubuntu 15.04 şi l-am pus, am şi trecut la GCC 5 pe el, pe la 24 aprilie se pare, dar nemaifiind interes numeric, când am stat la calculator am fost eminamente pe Windows (chiar şi Windows 10), până în septembrie. Eram pentru păstrarea pentru viitor a rezultatelor numerice, crezând într-un viitor al numerelor chiar dacă noua pauză o depăşea la durată pe cea din mai 2013 - ianuarie 2014. Ştiam că la toamnă va veni alt Ubuntu, mai intram pe pagini la GMP, MPIR, GCC, PARI, MPN - Achim Flammenkamp, Randomlib şi nu numai.
La 26 septembrie 2015 am mers să fac un nou progres pentru calculator luând un SSD de 240 GB, Kingston Fury, cu în jur de 500 de MB pe secundă şi la citire, şi la scriere. Ştiam că SSD-urile sunt noutăţi tehnologice cu rapiditate mai mare, faţă de hard diskuri, chiar dacă mai mici la spaţiu din cauza scumpătăţii. Nu eram de la început conştient că scrierea / citirea intensă pe ele, ca în regimul cel numeric, de fapt este pericol de distrugere; credeam că pun un dispozitiv rapid de stocare, eficient şi pentru fişiere numerice (temperate ca mărime, într-adevăr, spaţiul nefiind foarte mare). Se poate lucra cu manevrare de fişiere mari şi cu memorie swap de Ubuntu şi pe SSD, păstrând în conştiinţă gândul ca nu cumva să se uzeze SSD-ul. Şi swapul de Linux trebuie să fie mai rapid pe SSD decât pe HDD.
L-am luat considerând că voi trece pe el cu Ubuntu şi cu aparatul algoritmic numeric, făcând căutări şi depozitând pe el fişiere de acumulare numerică pentru extensia de fond 2. Şi ştiind că am făcut un progres la calculator şi că SSD-ul este dispozitiv rapid care mă ajută. Până atunci, Ubuntu (deja 15.04) era pe un hard disk Samsung HD322HJ de 320 GB, din decembrie 2009, cu tot cu partiţie de swap, având acolo fişierele de cod-sursă pentru numere, plus fişierele-nucleu de fond 1 (N.TXT, N2.TXT), fişierele cu grupuri de factori primi, pe game de mărime a numerelor (CF-urile cu auxiliarele lor), executabilele, alte texte cu numere utile, şi spaţiu pentru fişiere numerice la căutare. Mă gândeam că acum voi mai câştiga spaţiu, şi rapiditate (şi pentru sistemul de operare).
Nu am instalat SSD-ul îndată ce-am sosit, dar am mai lucrat în Ubuntu la numerele lui GIGNOU, până după 9 şi jumătate seara. Aveam deja nişte probleme cu corectitudinea numitorilor abundenţiali ai numerelor de la GIGNOU şi am început să-l filtrez pe bucăţi, şi GIGNOU a fost tot pe Seagate. Filtrarea, cum o făceam, se anunţa de durată prea mare, şi se scria în fişiere pe hard diskul Seagate. Am întrerupt-o atunci, seara, ca totuşi tot pe 26 septembrie să şi pun SSD-ul luat, şi am stins calculatorul. Mi-a luat nişte minute să desfac capacul corect de la carcasă (în loc de cel de la spate), şi nici nu am trecut la deşurubat în primele secunde de după stingere.
La scoaterea capacului, am revăzut poziţia înclinată, parcă parţial deconectată, a molexului de la partea electrică a hard diskului Seagate. El a ieşit de parcă nu ar fi fost înfipt, de fapt. Nu stătuse corect în aproape cinci luni.
Nu mi-a fost uşor să aşez SSD-ul în poziţie sigură, şi nici nu mai era loc în zona de hard diskuri, ocupată toată cu patru piese. Aveam acum şi un molex nou cu lungimea potrivită, mai scurt decât cel din primăvară, iar el ar fi dat voie carcasei să se închidă bine. Poate erau deja zece minute de când calculatorul nu mai mergea, dar am simţit cum unul dintre hard diskuri este foarte încins, la fierbinţeală, precis era chiar Seagate-ul care fusese supus la scriere intensă, în ultimele ore filtrându-se pe el pentru GIGNOU. Au mai trecut minute până să aşez SSD-ul conectat, noul molex avea două mufe electrice şi l-am pus, cu o mufă la SSD şi una la Seagate, celălalt molex cu mărime problematică a mufei fiind scos din calculator.
Acum carcasa avea să se reînchidă normal, am crezut, fără molex nepotrivit. Acum erau ocupate pe placa de bază toate cele şase porturi de SATA2 (aşa este placa), cu tot cu SSD şi cu DVD-RW, şi multe cabluri de conectare. Mufa electrică de la Seagate a noului molex nu mai trebuia înclinată şi apăsată la închiderea carcasei, şi am închis-o şi înşurubat-o, fără să mai fie rezistenţă dinăuntru.
Poate că totuşi trebuia să nu o închid şi să mă uit cu mai multă atenţie la siguranţa fixităţii conectorilor electrici şi logici, decât am făcut-o de fapt. Erau multe cabluri acum şi poate închiderea carcasei tot a deranjat ceva, şi deja Seagate-ul avusese intrarea electrică presată mai multe luni, cu molexul apăsat de carcasa închisă de la 1 mai. Poate şi încingerea lui de atunci a fost o problemă (dar şi în 2014 am scris intens pe el câteva luni), poate sensibilitatea mărcii Seagate Barracuda s-a confirmat şi la mine. Ele nu prea sunt hard diskuri sigure, dar trebuia să citesc despre ele în iulie 2014, înainte să merg să caut un hard disk de 2 TB. Cred că şi atunci erau statistici elocvente la Backblaze.
Am repus calculatorul în priză, să-l pornesc cu SSD. Foarte scurt, lumina albastră a intrat în butonul de aprindere a unităţii centrale, mai puţin de o secundă, şi a dispărut, iar calculatorul nu se aprindea şi butonul nu mai lua niciun fascicul de lumină. Mai întâi am crezut că nu am conectat bine totul, am reîmpins cablul de alimentare de la sursă, dar calculatorul rămânea stins la apăsarea butonului. Nu s-a auzit nimic dinăuntru ca pocnet, nici nu a ieşit fum şi în cameră nu s-a răspândit miros de ars. Era linişte, am mirosit prin carcasă la grupul de găuri din faţa procesorului, dar el nu mirosea a ars. Am redesfăcut carcasa, iar la hard diskuri în zona cu Seagate-ul era un miros înţepător ce aducea a material electronic ars, dar nu era prea pregnant; credeam că poate fi a încingere şi că s-ar rezolva de la sine, dacă se mai răceşte acolo, şi să mai încerc să aprind calculatorul.
Mă gândeam că poate sistemul are nevoie să se obişnuiască puţin cu noua încărcătură înainte de a-şi da drumul, că nu s-a stricat calculatorul tocmai acum că mi-am pus SSD. Dar neaprinderea m-a neliniştit, şi deconectând SSD-ul şi din hard diskuri, inclusiv Seagatele, am văzut la un moment dat că se aprinde calculatorul, aşa, mai fără dispozitive de stocare. Repunând Seagatele, se repeta neaprinderea, cel mult cu fasciculul albastru scurt, la butonul de aprindere al unităţii centrale. Apoi am realizat treptat că merge iar calculatorul, cu celelalte hard diskuri, şi că SSD-ul merge şi el, dar pe Seagate nu-l mai vedea. El avea miros înţepător pe la intrarea electrică.
Am crezut că el trebuie să-şi revină că s-a încins tare, dar nu a mai funcţionat placa electrică. El nu a mai putut fi folosit, a murit atunci. Celelalte da.
Nu ştiu exact ce s-a întâmplat, ce motiv este bun dintre cele de mai sus, dar hard diskul Seagate cu marile fişiere numerice şi cu alte proiecte (şi cel de diplomă) s-a stricat atunci.
Astfel, poate din proasta cuplare electrică, la 26 septembrie 2015 s-a stricat hard diskul care avea marile depozite numerice.
Această cădere a poveştii cu numerele a fost cumplită, în fapt fondul 2 numeric a fost nimicit de la folosire, a dispărut ca date. A dispărut fondul 2 numeric.
Plus celelalte proiecte.
Şi atunci când urma să văd progresul SSD-ului. Moment sfidător.
Povestea cu numerele adusă jos.
Bine măcar că tot aparatul algoritmic (codul de dezvoltare, cu executabilele, cu bibliotecile de funcţii oricum regăsibile pe Internet, fişierele numerice de bază cu fondul 1 şi rândurile de factori primi) erau pe alt hard disk. Codul a avut nevoie de timp şi de idei pentru dezvoltare, iar dacă arsura electronică s-ar fi abătut chiar asupra aparatului algoritmic, atunci ar fi fost moartea cea mare a poveştii cu numerele. Cu marile fişiere rămase, cu codul distrus.
GIG.TXT îngloba cele 22777 de numere de fond 1, laolaltă cu cele cu numitori abundenţiali mai mari decât 10; erau la un loc. Un fond 2 cu fond 1.
Dar regenerarea codului ar fi fost o problemă mai mare decât a numerelor.
Oricum s-au pierdut celelalte proiecte de pe Seagate. Măcar numerele au fost regenerabile, dar tot multă muncă înseamnă.
Sub sfidarea cumplită a momentului m-am gândit la regenerarea fondului 2, din 27 septembrie. Atunci, noaptea, în primele ore, mai speram totuşi ca "mortul" să-şi revină la zi. Dar mort a rămas, cu acel vag miros înţepător. În februarie 2016 m-am lepădat de el pentru totdeauna.
Erau şi 2 TB pierduţi din spaţiul de stocare de acasă; sosise SSD-ul şi se pierduse Seagate-ul.
Am vrut curând înapoi 2 TB de hard disk la calculator, aşa că am cumpărat un Western Digital Caviar Green de 2 TB, să consume mai puţin, să nu se încingă tare, şi apoi Western Digital este o marcă semnificativ mai sigură decât Seagate Barracuda, conform cu cei de la Backblaze. Mi s-a dat ocazia să fac o schimbare atentă de hard disk.
(Va FOARTE urma)
Comentarii
Trimiteți un comentariu