Progresul hardware, episodul 7: Probleme cu noutățile

6 august 2017, duminică de mare Sărbătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Schimbarea Sa la Față, vârf de caniculă în țară pentru 2017, cu 42.2 grade la umbră pe undeva,iar acasă, început de timp nou pentru numere și... pentru aventurile hardware ale unui calculatorist țăcănit, care cândva a fost student la Calculatoare.

Bucurie la început, în duminica aceea și în ziua următoare. Era o realizare faptul de a fi trecut, singur acasă (fie-mi iertată mărturiseala, sună a lăudăroșenie), la un calculator nou, puternic (credeam) și care merge, dând numerelor bune condiții.

Însă nu știam cum este, în primul rând, să folosești un BIOS modern, unde se ajustează frecvențele la procesor și la memorie, și nici nu făcusem vreodată un overclocking de BLCK (la AMD Athlon 1800+, înainte de Veriton, se putea face overclocking la multiplicatorul BCLK-ului: BCLK constant, 11.5, iar multiplicatorul, de la 133(3) (care dădea 1533.(3) prin înmulțire cu 11.5) se putea ajunge, în limita puterii de răcire a cooler-ului pe aer, pesemne, până pe la 148-149-150 înmulțit cu 11.5, adică pe la 1702, 1713 (virgulă 5) sau 1725 de megaherți, dar de regulă la peste 1702 se stingea, ultima stabilitate la 1702.
Ce să mai zicem că AMD-ul era „unul și bun”, nu tu polinucleială, nu el multithreading-ul.

Și nu știam nici de ajustarea voltajelor în raport cu frecvențele (la memorie - RAM, nu video -  și la procesor), că în BIOS-urile precedente din viață NU avusesem acces să editez așa ceva.

În primă fază, am avut de dus muncă de lămurire cu BIOS-ul SLI PLUS-ului ca să aduc memoria la 2666 și apoi la cei 3000 de megaherți cuveniți (FĂRĂ pretenții de overclocking la memorie).

Și trebuia atenție la temperatura procesorului de-acum, despre care mi-am dat curând seama că este cam mare.

Am remarcat apoi, în programul i7z (nou-găsit de mine, menit să-mi arate frecvențele și temperaturile de pe procesor în timp real), că frecvența adevărată și curentă a procesorului este de 4500 de megaherți (cea de Turbo), nu cea de bază de 4300. Și-aveam mai târziu să îmi dau seama că și la Veriton, toți anii ăștia șase (2011-2017), rulasem cu Turbo (3466 cu un singur nucleu la lucru, 3333 în încărcare plină zisă full load, dar mai gata cu-atâta englezeală), în locul celor 3200 de megaherți nominali ai unui i5-650 neoverclockabil; dar NU știusem, deși mai văzusem pe Internet, pe pagina de la Intel a procesorului, că zice Turbo 3.46.
Crezusem în cei 3200 raportați comercial și în BIOS.

În sfârșit, noul procesor mergea așadar ceva mai repede, la 4500 de megaherți. Cred c-am făcut un update de BIOS atunci, în acele prime zile cu „PROGRESUL” acasă, și... am dat de altă problemă.

De la incorectitudinea setărilor voltaj-frecvență în BIOS, calculatoarele moderne se blochează, trebuind repornite și setările din BIOS potrivite ca să fie bine.
Dar eu, începător singuratic și introvertit într-ale calculatoarelor mari, NU știam încă asta, și m-am pomenit că se bloca „inexplicabil” sistemul Arch Linux pe drum.

În fine, depășind spaima asta, am căpătat altă problemă cu placa de bază cea nouă.
La apăsarea butonului de start (de pe carcasă, dar chiar și cel fizic al plăcii de bază, mic și rotund, că există), calculatorul făcea țâc-clanc, adică dând să pornească (sursa), iute se stingea la loc și așa rămânea.

Era miercuri în 9 august și m-am speriat de persistența fenomenului, că degeaba dezasamblam calculatorul nou și dezbrăcam placa de conexiuni și de memorii. Sursa mi-era suspectă; totuși, o fi fost o supraîncărcare cu sarcină, ceva, căci placa avea să își revină.

Numai că atunci, speriat de eșecul (credeam eu) cu progresul hardware, am făcut unele gesturi pripite care să deschidă mai mult progresul acesta...

(va urma)