Progresul hardware, episodul 37: Alte planuri de viitor din ianuarie 2018, alte noțiuni despre numere
Legat de problema CIRCENTE* - din rațiuni de salvare de spațiu, pentru fișierele mai mari decât pragul stabilit, nu va fi fracționată în fișiere mai mici decât partea lor care trece de prima circă de 124 de miliarde de octeți, urmând ca la sfârșitul circentizării fișierul de origine să fie trunchiat la valoarea primară. În acest fel trebuie economisit spațiul și pe când facem circentizare.
*CIRCENTE este un program care mărunțește fișierele foarte mari cu numere, lăsându-le în bucăți componente care, la sortarea crescătoare a conținutului lor, să se încadreze în RAM-ul calculatorului implicat.
Pe 16 ianuarie 2018: sunt cam 552 de lei în conturi. O să am de plătit și impozitul anual pentru casă. Până la 1 martie poate că nu iau placa AsRock i9 XE, am și văzut la Caseking că Der8auer o să facă niște versiuni de 7980XE cu Advanced, iar dacă ajunge la Ultra (capac de argint), deja dă clasă 7980XE-urilor de acasă. Până la 1 martie trebuie măcar de terminat memoria de 128 de GB de DDR4-4000, în plus mă gândesc să mai iau de la EKWB măcar trei ventilatoare Furious Vardar 3000 (FF5) și chiar un radiator cvadruplu Vardar Coolstream XE, plus niște EK-splittere pentru ventilatoare; poate reușesc, de la Shop4PC, și două ventilatoare CMYAF pentru bancurile de memorie cu DDR4-4000, după modelul de la 3333. Din martie încolo, poate și un monobloc de la EKWB pentru placa AORUS, să răcească și VRM-urile, nu doar procesorul.
Poate că o să mai vreau placa de bază AsRock i9 XE, dar dacă apare un 7980XE cu capac din argint?... Pe el nu o să îl pot lua în primăvară. Și dacă în decembrie apare un procesor de desktop și mai puternic decât 7980XE?... Și să nu îl pot lua? Undeva trebuie să ating un nivel mulțumitor, de cursă mai lungă, cu progresul hardware, dar și cu 128 de GB DDR4-4000, radiator cvadruplu cu Furious Vardare de la EKWB pentru Aorus și chiar și monobloc EKWB, tot la Aorus. Și, pe lângă avansarea ventilației, în 2018 ar mai fi loc de ceva discuri noi, mai degrabă tot hard disk decât SSD ori NVME, dar să și crească venitul pe lună; HDD-urile au mai mult spațiu pentru un același preț. Poate în 2030 un NVME de 4 TB o să fie cum ar fi astăzi pe la 800 de lei; deocamdată, unul de doar doi este la 6000 și ceva de lei. Și până în anul 2030 mai este mult.
Cu 12 pini EPS pe o placă de bază, s-ar asigura un TDP de până la 528 de wați (336 8-pin + 192 4-pin). Cu 16, ar fi 672 (336 + 336).
Trebuie să văd cum merge un hard disk legat la controlerul AsMedia al plăcii MSI XPOWER GAMING AC. Tot așa unul are și placa de la AsRock. Să se mai dezocupe programele de căutat numere de pe Aorus, și o să fac acolo un update de BIOS (versiunea F8a), apoi o să pun noul hard disk de 8 TB pe care l-am luat ieri (o să se cheme 8T) și ar trebui să scot unul de 4 TB ca să îl mut pe XPOWER GAMING AC, la AsMedia. Alternativ, pot să scot în schimb SSD-ul de 1 TB din Aorus, de unde de altfel este de mutat o cantitate mai mică de fișiere (înainte să mut un disc de pe Aorus, trebuie să copiez pe alt disc al Aorusului fișierele de acolo, iar pe cel mutat să îl dau gol la MSI XPOWER GAMING AC, adică fără numere de front 1, deși totuși m-ar ajuta la frontul 2 niște fișiere de front 1 pentru impuls numeric, numerele obținîndu-se unele din altele, dar oricum măcar să am pe Aorus o copie a datelor de front 1 de pe discul mutat, să le accesez mai departe), pe câtă vreme discurile de 4 TB (trei pe Aorus, unul cu sistemul Archlinux chiar) sunt toate foarte ocupate, știind că unul este și cu sistemul de operare. Și celelalte două au terabaiți întregi de date și de pe SSD ar fi mai ușor de copiat cantitatea de date.
Și să văd dacă este lent un disc de AsMedia, prea lent pentru acceptabilitate la numere. În carcasa cu Aorusul sper că încap zece hard diskuri, în plus acolo sunt și cele două NVME-uri. Placa de la AsRock este generoasă cu numărul de discuri posibile, acolo cineva putând folosi zece porturi SATA3 direct de pe placă, toate trei porturile M.2 dacă sunt cu NVME-uri și, din ce am văzut în manual, sloturile ei de PCI-E nu interferează cu partea de M.2 sau de SATA (poate cel mic de x1, care poate că așa face și pe XPOWER GAMING, dar sloturile lungi nu), și în PCI-E-urile lungi se pot așadar înfige o placă video și până la trei carduri cu porturi adiționale SATA-3. Există și carcase mari (Cooler Master Cosmos II trece de 1800 de lei pe PcGarage și dă voie cu 13 hard diskuri, iar Thermaltake Core W200 trece de 1610 lei acolo și dă voie cu 14, adică 14 compartimente de mărime 3.5), unde să încapă cât mai multe HDD-uri; pe Aorus pot să am 8 HDD-uri în porturile naturale ale plăcii, două NVME-uri și trei carduri PCI-E cu porturi SATA-3, totalizând probabil șase porturi, adică 14 HDD-uri și două NVME-uri (față de 16 + 3 la AsRock), dar maxim zece discuri (poate 11, cu ceva efort) să încapă în carcasă, restul să nu fie ori să găsesc vreo poziție specială jos pe sursă pentru încă unul, lângă pompa EKWB. Maxim 11 (excepțional: 12 discuri) în cadrul carcasei.
Dar dacă iau carcasa Thermaltake cu suport de 14 HDD-uri și placa AsRock i9 XE, înseamnă că mai trebuie să strâng bani buni între timp, să o pun de o pentadă, cu sursă nouă, altă memorie, poate vine vreun 7980XE argintat ori chiar un Cascade Lake-X mai performant la inimi decât un 7980XE, și atunci aș avea nevoie de câteva noi mii de euro (cinstite), încă o dată adeverindu-se că am pornit prea devreme cu progresul hardware în 2017, precum au fost dăți când mi-am spus că m-am născut prea devreme în 1990. Dar până la urmă, cu progresul tehnic, poate cineva să fie mereu în vârf, după un set de cumpărături?... Nu, progresul din afară face să apară oricum ceva și mai bun pe urmă.
Așa, dacă în ianuarie 2019** porneam la progres direct cu Cascade Lake-X, radiator cvadruplu EKWB + monobloc, 128 de GB de DDR4-4000 și ceva și alte elemente avansate ale timpului, pe la 2020 nu cumva apărea ceva și mai bun decât ce am cumpărat?... Memorie mai bună (DDR5), un procesor CannonLake, o placă de bază mai modernă și dotată. Adică nu cumva or să apară, de fapt? Viitorul este deschis, iar prin 2020 se prea poate să se vadă primele memorii DDR5 cu peste 4000 MHz (primele DDR5-uri, totuși, cred că nu vor avea cu mult peste 4000, 4000 fiind aproape de vârful lui DDR4). Facem la un moment dat un progres, apoi tehnica vine cu ceva și mai bun - este în natura progresului tehnic, până la urmă să fim conștienți că mereu poate fi prea devreme pentru ceva care apare în variantă mai bună... mai târziu, și nu putem avea tot ori fi mereu la vârf, dar de un grad de progres tot avem nevoie - în vara 2017 devenise deja agasantă dependența mea prelungită de SATA2-urile Veritonului, când în casă venea un aflux de discuri SATA3 nevoite să lucreze subparametric. Și era nevoie de o mai largă deschidere procesoristică (număr de threaduri) pentru numere.
Veritonul avea deja șase ani.
Sigur că și progresul algoritmic contează, numerele trebuiesc căutate deștept, cu cod și strategie eficiente, dar și puterea hardware își are cuvântul. Amândouă, aceste progrese trebuie să îl asigure pe cel numeric, care este și rostul lor și garanția că ele au meritat.
**Atenție - acel text este scris tot în 2018. Dezolare față de viitor.
Că dacă văd că nu mai pot găsi numere noi (de fond 1) cu insistențe pe fondul 2 multifrontat, atunci înseamnă că misiunea numerică se termină, și astfel își pierde rostul și progresul hardware (care am arătat că, pe când este făcut și de drag, nu este numai de dragul progresului, ci și pentru numere, iar fără numere nu ar fi fost, sau ar fi fost cel mult de nivelul MSI X299 SLI PLUS, ori altceva mai târziu de luna august 2017, ceva care să îmi fi asigurat rezonabil niște USB-uri 3 și SATA-3 în casă - sau, dacă nu ar fi existat numerele, aș fi fost doar cu Veritonul și în 2018, ba poate în 2011 nici nu acceptam să îmi facă mama cadou Veritonul, am acceptat propunerea ei gândindu-mă chiar la numere, care erau interesante și atunci).
Fără numere, m-ar fi interesat, firește, un singur calculator în casă, nu cu procesor extrem, memorie gigantică și terabaiți mulți, dar măcar să se țină rezonabil de modernitate (fără a face o prioritate din a avea porturi de ultimă generație, dar o dată la Ț ani o înnoire binevenită) și să aibă acces la Internet, sunet, se putea încadra în 1 TB (atât mai are Veritonul acum), poate doi dacă mă interesau alte date (cum erau pe vremuri episoadele din Sunset Beach, dar să nu fie date necinstite), sau chiar maxim câteva sute de GB în toată casa (dar recunosc că tot mi-ar fi fost drag ceva terabaitic de dragul de a avea așa ceva, într-adevăr cu o limită, adică nu mi-ar fi fost dragi MULȚI terabaiți doar de drag, și cred că nu aș fi ținut foarte tare să am ceva terabaitic). Dar cum au existat și există numerele, și chiar de atât de mult timp, și cum mă incită acum și progresul hardware din afară, pe care îl văd pe parcurs (când apar lucruri noi pe piață - dar să nu uităm că tot miza numerelor susține progresul meu hardware), am trecut intens la lucruri mai mari.
Oprirea progresului numeric ar duce la oprirea celui hardware, așadar, și cel algoritmic nu ar mai avea nici el rost, decât cel mult dacă mai am de pus la punct aspecte de cod îngrijit. În fapt, chiar acum, în bună măsură progresul algoritmic a fost deja făcut (iar mă gândesc că nu mai am îmbunătățiri de performanță a codului de făcut, dincolo de PUTERNUM, și așa m-am gândit și în multe alte dăți, urmând să văd că de fapt se mai poate face ceva - acum, după PUTERNUM, chiar zic că aș fi curios ce altă eficientizare a algoritmilor pentru viteza numerică s-ar mai putea face, știind că etapa cu salvarea directă a sumelor integrale ale divizorilor numerelor depozitate - sau chiar folosind forma directă a abundenței, numărător/numitor - este ineficientă și chiar neviabilă).
Calculul sumelor integrale ale divizorilor numerelor ar presupune SUMADIV (sau NUMSUM1, SM) pentru numerele din GIG-uri, care cere timpul cuvenit sumării, și scrierea lor în alte fișiere care le-ar depăși pe GIG-uri, știindu-se că suma este mai mare decât numărul. În plus, lipsa inversabilității funcției suma divizorilor ar fi și ea o problemă. Chiar și dacă ar fi existat inversabilitate, și ea ar fi cerut un timp de lucru asupra procesorului (timpul de lucru algoritmic ar fi fost rezolvabil, aș fi pus la punct calea de ajungere de la sumă înapoi la număr, prin cod).
Dacă există două numere care au aceeași sumă? Am văzut că există așa ceva chiar pentru numere mici (de pildă, 10 și 17 o au pe 18, și pentru așa ceva nu putem să inversăm funcția). Apoi, oricum abundențele variază, ordonarea crescătoare a sumelor după modelul numerelor de bază ar duce la pierderea corespondenței (și așa șubrede) fișieristice între un număr și suma lui. Pe lângă marea risipă de spațiu adițional (chiar dacă aș mai lua discuri până în 2019) și de timpul cerut pentru calculul sumelor și scrierea MĂGĂOILOR de fișiere cu sume, mai este și problema numerelor noi, din fișierele NUM1 (sortate apoi crescător în conținut și numite NUM).
La actualizarea marilor depozite (când se fac și fișierele LPTUAN), și noilor numere depistate le trebuiesc făcute (sumadivate) sumele, și pot fi multe și cu timp de lucru pe măsură, în plus fișierele cu sume pentru depozitele GIG trebuiesc refăcute, să se scrie în ele și sumele noi, și de fapt trebuie rescris de la zero fiecare astfel de fișier cu sume, luându-se fiecare număr din GIG-ul deja actualizat, și punându-i-se suma după re-calculul corespunzător, ținând seama că sumele nu pot fi ordonate crescător și că nu putem stabili corespondența-înapoi, cea dintre sumă și număr, din lipsa inversabilității; în plus, la actualizare, încărcarea concomitentă a unui vector dedicat sumelor, în paralel cu cel cu numerele, ar fi destul de imposibilă, din cauză că RAM-ul, fie el și de 128 de GB, este deja destul de limitat pentru cantitatea ultragigantică de numere cu care se lucrează. Dacă rămâneam cu cel de 16?
*CIRCENTE este un program care mărunțește fișierele foarte mari cu numere, lăsându-le în bucăți componente care, la sortarea crescătoare a conținutului lor, să se încadreze în RAM-ul calculatorului implicat.
Pe 16 ianuarie 2018: sunt cam 552 de lei în conturi. O să am de plătit și impozitul anual pentru casă. Până la 1 martie poate că nu iau placa AsRock i9 XE, am și văzut la Caseking că Der8auer o să facă niște versiuni de 7980XE cu Advanced, iar dacă ajunge la Ultra (capac de argint), deja dă clasă 7980XE-urilor de acasă. Până la 1 martie trebuie măcar de terminat memoria de 128 de GB de DDR4-4000, în plus mă gândesc să mai iau de la EKWB măcar trei ventilatoare Furious Vardar 3000 (FF5) și chiar un radiator cvadruplu Vardar Coolstream XE, plus niște EK-splittere pentru ventilatoare; poate reușesc, de la Shop4PC, și două ventilatoare CMYAF pentru bancurile de memorie cu DDR4-4000, după modelul de la 3333. Din martie încolo, poate și un monobloc de la EKWB pentru placa AORUS, să răcească și VRM-urile, nu doar procesorul.
Poate că o să mai vreau placa de bază AsRock i9 XE, dar dacă apare un 7980XE cu capac din argint?... Pe el nu o să îl pot lua în primăvară. Și dacă în decembrie apare un procesor de desktop și mai puternic decât 7980XE?... Și să nu îl pot lua? Undeva trebuie să ating un nivel mulțumitor, de cursă mai lungă, cu progresul hardware, dar și cu 128 de GB DDR4-4000, radiator cvadruplu cu Furious Vardare de la EKWB pentru Aorus și chiar și monobloc EKWB, tot la Aorus. Și, pe lângă avansarea ventilației, în 2018 ar mai fi loc de ceva discuri noi, mai degrabă tot hard disk decât SSD ori NVME, dar să și crească venitul pe lună; HDD-urile au mai mult spațiu pentru un același preț. Poate în 2030 un NVME de 4 TB o să fie cum ar fi astăzi pe la 800 de lei; deocamdată, unul de doar doi este la 6000 și ceva de lei. Și până în anul 2030 mai este mult.
Cu 12 pini EPS pe o placă de bază, s-ar asigura un TDP de până la 528 de wați (336 8-pin + 192 4-pin). Cu 16, ar fi 672 (336 + 336).
Trebuie să văd cum merge un hard disk legat la controlerul AsMedia al plăcii MSI XPOWER GAMING AC. Tot așa unul are și placa de la AsRock. Să se mai dezocupe programele de căutat numere de pe Aorus, și o să fac acolo un update de BIOS (versiunea F8a), apoi o să pun noul hard disk de 8 TB pe care l-am luat ieri (o să se cheme 8T) și ar trebui să scot unul de 4 TB ca să îl mut pe XPOWER GAMING AC, la AsMedia. Alternativ, pot să scot în schimb SSD-ul de 1 TB din Aorus, de unde de altfel este de mutat o cantitate mai mică de fișiere (înainte să mut un disc de pe Aorus, trebuie să copiez pe alt disc al Aorusului fișierele de acolo, iar pe cel mutat să îl dau gol la MSI XPOWER GAMING AC, adică fără numere de front 1, deși totuși m-ar ajuta la frontul 2 niște fișiere de front 1 pentru impuls numeric, numerele obținîndu-se unele din altele, dar oricum măcar să am pe Aorus o copie a datelor de front 1 de pe discul mutat, să le accesez mai departe), pe câtă vreme discurile de 4 TB (trei pe Aorus, unul cu sistemul Archlinux chiar) sunt toate foarte ocupate, știind că unul este și cu sistemul de operare. Și celelalte două au terabaiți întregi de date și de pe SSD ar fi mai ușor de copiat cantitatea de date.
Și să văd dacă este lent un disc de AsMedia, prea lent pentru acceptabilitate la numere. În carcasa cu Aorusul sper că încap zece hard diskuri, în plus acolo sunt și cele două NVME-uri. Placa de la AsRock este generoasă cu numărul de discuri posibile, acolo cineva putând folosi zece porturi SATA3 direct de pe placă, toate trei porturile M.2 dacă sunt cu NVME-uri și, din ce am văzut în manual, sloturile ei de PCI-E nu interferează cu partea de M.2 sau de SATA (poate cel mic de x1, care poate că așa face și pe XPOWER GAMING, dar sloturile lungi nu), și în PCI-E-urile lungi se pot așadar înfige o placă video și până la trei carduri cu porturi adiționale SATA-3. Există și carcase mari (Cooler Master Cosmos II trece de 1800 de lei pe PcGarage și dă voie cu 13 hard diskuri, iar Thermaltake Core W200 trece de 1610 lei acolo și dă voie cu 14, adică 14 compartimente de mărime 3.5), unde să încapă cât mai multe HDD-uri; pe Aorus pot să am 8 HDD-uri în porturile naturale ale plăcii, două NVME-uri și trei carduri PCI-E cu porturi SATA-3, totalizând probabil șase porturi, adică 14 HDD-uri și două NVME-uri (față de 16 + 3 la AsRock), dar maxim zece discuri (poate 11, cu ceva efort) să încapă în carcasă, restul să nu fie ori să găsesc vreo poziție specială jos pe sursă pentru încă unul, lângă pompa EKWB. Maxim 11 (excepțional: 12 discuri) în cadrul carcasei.
Dar dacă iau carcasa Thermaltake cu suport de 14 HDD-uri și placa AsRock i9 XE, înseamnă că mai trebuie să strâng bani buni între timp, să o pun de o pentadă, cu sursă nouă, altă memorie, poate vine vreun 7980XE argintat ori chiar un Cascade Lake-X mai performant la inimi decât un 7980XE, și atunci aș avea nevoie de câteva noi mii de euro (cinstite), încă o dată adeverindu-se că am pornit prea devreme cu progresul hardware în 2017, precum au fost dăți când mi-am spus că m-am născut prea devreme în 1990. Dar până la urmă, cu progresul tehnic, poate cineva să fie mereu în vârf, după un set de cumpărături?... Nu, progresul din afară face să apară oricum ceva și mai bun pe urmă.
Așa, dacă în ianuarie 2019** porneam la progres direct cu Cascade Lake-X, radiator cvadruplu EKWB + monobloc, 128 de GB de DDR4-4000 și ceva și alte elemente avansate ale timpului, pe la 2020 nu cumva apărea ceva și mai bun decât ce am cumpărat?... Memorie mai bună (DDR5), un procesor CannonLake, o placă de bază mai modernă și dotată. Adică nu cumva or să apară, de fapt? Viitorul este deschis, iar prin 2020 se prea poate să se vadă primele memorii DDR5 cu peste 4000 MHz (primele DDR5-uri, totuși, cred că nu vor avea cu mult peste 4000, 4000 fiind aproape de vârful lui DDR4). Facem la un moment dat un progres, apoi tehnica vine cu ceva și mai bun - este în natura progresului tehnic, până la urmă să fim conștienți că mereu poate fi prea devreme pentru ceva care apare în variantă mai bună... mai târziu, și nu putem avea tot ori fi mereu la vârf, dar de un grad de progres tot avem nevoie - în vara 2017 devenise deja agasantă dependența mea prelungită de SATA2-urile Veritonului, când în casă venea un aflux de discuri SATA3 nevoite să lucreze subparametric. Și era nevoie de o mai largă deschidere procesoristică (număr de threaduri) pentru numere.
Veritonul avea deja șase ani.
Sigur că și progresul algoritmic contează, numerele trebuiesc căutate deștept, cu cod și strategie eficiente, dar și puterea hardware își are cuvântul. Amândouă, aceste progrese trebuie să îl asigure pe cel numeric, care este și rostul lor și garanția că ele au meritat.
**Atenție - acel text este scris tot în 2018. Dezolare față de viitor.
Că dacă văd că nu mai pot găsi numere noi (de fond 1) cu insistențe pe fondul 2 multifrontat, atunci înseamnă că misiunea numerică se termină, și astfel își pierde rostul și progresul hardware (care am arătat că, pe când este făcut și de drag, nu este numai de dragul progresului, ci și pentru numere, iar fără numere nu ar fi fost, sau ar fi fost cel mult de nivelul MSI X299 SLI PLUS, ori altceva mai târziu de luna august 2017, ceva care să îmi fi asigurat rezonabil niște USB-uri 3 și SATA-3 în casă - sau, dacă nu ar fi existat numerele, aș fi fost doar cu Veritonul și în 2018, ba poate în 2011 nici nu acceptam să îmi facă mama cadou Veritonul, am acceptat propunerea ei gândindu-mă chiar la numere, care erau interesante și atunci).
Fără numere, m-ar fi interesat, firește, un singur calculator în casă, nu cu procesor extrem, memorie gigantică și terabaiți mulți, dar măcar să se țină rezonabil de modernitate (fără a face o prioritate din a avea porturi de ultimă generație, dar o dată la Ț ani o înnoire binevenită) și să aibă acces la Internet, sunet, se putea încadra în 1 TB (atât mai are Veritonul acum), poate doi dacă mă interesau alte date (cum erau pe vremuri episoadele din Sunset Beach, dar să nu fie date necinstite), sau chiar maxim câteva sute de GB în toată casa (dar recunosc că tot mi-ar fi fost drag ceva terabaitic de dragul de a avea așa ceva, într-adevăr cu o limită, adică nu mi-ar fi fost dragi MULȚI terabaiți doar de drag, și cred că nu aș fi ținut foarte tare să am ceva terabaitic). Dar cum au existat și există numerele, și chiar de atât de mult timp, și cum mă incită acum și progresul hardware din afară, pe care îl văd pe parcurs (când apar lucruri noi pe piață - dar să nu uităm că tot miza numerelor susține progresul meu hardware), am trecut intens la lucruri mai mari.
Oprirea progresului numeric ar duce la oprirea celui hardware, așadar, și cel algoritmic nu ar mai avea nici el rost, decât cel mult dacă mai am de pus la punct aspecte de cod îngrijit. În fapt, chiar acum, în bună măsură progresul algoritmic a fost deja făcut (iar mă gândesc că nu mai am îmbunătățiri de performanță a codului de făcut, dincolo de PUTERNUM, și așa m-am gândit și în multe alte dăți, urmând să văd că de fapt se mai poate face ceva - acum, după PUTERNUM, chiar zic că aș fi curios ce altă eficientizare a algoritmilor pentru viteza numerică s-ar mai putea face, știind că etapa cu salvarea directă a sumelor integrale ale divizorilor numerelor depozitate - sau chiar folosind forma directă a abundenței, numărător/numitor - este ineficientă și chiar neviabilă).
Calculul sumelor integrale ale divizorilor numerelor ar presupune SUMADIV (sau NUMSUM1, SM) pentru numerele din GIG-uri, care cere timpul cuvenit sumării, și scrierea lor în alte fișiere care le-ar depăși pe GIG-uri, știindu-se că suma este mai mare decât numărul. În plus, lipsa inversabilității funcției suma divizorilor ar fi și ea o problemă. Chiar și dacă ar fi existat inversabilitate, și ea ar fi cerut un timp de lucru asupra procesorului (timpul de lucru algoritmic ar fi fost rezolvabil, aș fi pus la punct calea de ajungere de la sumă înapoi la număr, prin cod).
Dacă există două numere care au aceeași sumă? Am văzut că există așa ceva chiar pentru numere mici (de pildă, 10 și 17 o au pe 18, și pentru așa ceva nu putem să inversăm funcția). Apoi, oricum abundențele variază, ordonarea crescătoare a sumelor după modelul numerelor de bază ar duce la pierderea corespondenței (și așa șubrede) fișieristice între un număr și suma lui. Pe lângă marea risipă de spațiu adițional (chiar dacă aș mai lua discuri până în 2019) și de timpul cerut pentru calculul sumelor și scrierea MĂGĂOILOR de fișiere cu sume, mai este și problema numerelor noi, din fișierele NUM1 (sortate apoi crescător în conținut și numite NUM).
La actualizarea marilor depozite (când se fac și fișierele LPTUAN), și noilor numere depistate le trebuiesc făcute (sumadivate) sumele, și pot fi multe și cu timp de lucru pe măsură, în plus fișierele cu sume pentru depozitele GIG trebuiesc refăcute, să se scrie în ele și sumele noi, și de fapt trebuie rescris de la zero fiecare astfel de fișier cu sume, luându-se fiecare număr din GIG-ul deja actualizat, și punându-i-se suma după re-calculul corespunzător, ținând seama că sumele nu pot fi ordonate crescător și că nu putem stabili corespondența-înapoi, cea dintre sumă și număr, din lipsa inversabilității; în plus, la actualizare, încărcarea concomitentă a unui vector dedicat sumelor, în paralel cu cel cu numerele, ar fi destul de imposibilă, din cauză că RAM-ul, fie el și de 128 de GB, este deja destul de limitat pentru cantitatea ultragigantică de numere cu care se lucrează. Dacă rămâneam cu cel de 16?
Comentarii
Trimiteți un comentariu