Progresul hardware, episodul 68: Aventurile cu reformatarea discurilor continuă (octombrie 2018)
/etc/mke2fs.conf are datele despre inodificare.
O soluție ar fi totuși să le reformatez pe rând pe toate cu cât mai puține inode-uri (cele pentru Linux trebuie totuși să aibă măcar 300000, 500000 pentru siguranță), în acest fel consumul total pe inode-uri ar scădea de la peste 1900 de GB zecimali undeva sub sută, chiar sub 10 GB cu înțelepciune, doar să nu uit: Arch Linux pe discuri cu spațiu mai mic, cel mai mic din fiecare calculator (fără NVME sau USB, ce-i drept).
Dimensiunea unui inode va fi păstrată la 256 de octeți, dar rația nouă poate fi de 16777216 în loc de 16384 sau 32768 (mai mică de 10 milioane, totuși, pentru siguranță de acoperire, acolo unde va fi disc-rădăcină).
La rația 16777216, din 1000 de GB nu se mai pierd 16 GB, ci... vreo 16 MB.
Din 1920 de GB pierduți, spațiul final (cu rații chiar peste 20 de milioane la discurile non Arch Linux) ar putea pierde doar un singur GB sau numai niște sute de MB, așa că numerele vor avea de câștigat.
Dar trebuie să fiu foarte atent: să știu sigur care vor fi rădăcinile următoare, să-mi portez sistematic datele ca fiecare viitor disc reformatat să nu însemne pierdere, să ajung cât mai repede la rația preferabil de mare pentru împuținarea inode-urilor (ca să nu bat la cap discurile cu multe reformatări consecutive), discurile-rădăcină să aibă dimensiuni mici - s-ar putea în principiu și pe NVME, că acum NVME-urile sunt în poziții securizate, cu răcire, pe când cel stricat în 29 septembrie 2017 stătea într-o poziție vicioasă, fără disipator. Dacă discurile rădăcină cu mai mult spațiu absolut ocupat de inode-uri sunt mai mici... de fapt nu contează atât de mult dimensiunea discului-rădăcină în chestiunea inode-urilor, deși prefer ca acelea mai mari să fie libere de sistem, ci numărul însuși de inode-uri pe un disc, căci dimensiunea unui inode este oricum aceeași: 256 de octeți.
Dacă un Arch Linux bine instalat are nevoie de 240000 și ceva de inode-uri, atunci pornind de la capacitatea totală a discului, la reformatare (cu backup bun), eu trebuie să dau o rație de inode potrivită, ca să fiu sigur că pe acel disc vor fi măcar 3-4 sute de mii de „noduri” dintr-astea. La discurile strict numerice, nu prea sunt șanse ca inode-urile să ajungă la o singură mie; rația, pe care o prefer putere de 2, ar putea ajunge chiar 1073741824 la discurile de 10-14 TB, cu condiția strictă că voi avea maxim 10000 de fișiere pe un astfel de disc. Până la urmă, din 1920 de GB pierduți aș putea rămâne cu doar o sută de MB, sau chiar mai puțin, ceea ce ar fi un „boost” bun pentru numere, aproape ca de-aș fi cumpărat încă un „2 TB”.
Așa că în continuare trebuie să am grijă de reamenajarea spațiilor discurilor, de refiltrarea GIG-urilor (având în vedere noile reforme algoritmice), de bunăstarea instalațiilor din casă și-a termopanizării ce va să fie și hard diskul de 3 TB care vine luni să primească o formatare cu rație de inode de 9-10 cifre (destinat să fie disc numeric cu număr determinat de fișiere).
În această situație, va trebui să fiu extrem de atent cu backup-ul fișierelor numerice de bază, iar copierea folderelor de sistem de pe rădăcină pe alt disc va fi imposibilă din cauza insuficienței inodice. Folderul numeric NUMERIC are și el multe fișiere și, trebuind un loc de copie de siguranță (acum, NVME-ul de 480 de GB de pe Aorus), acel disc trebuie și el să aibă un număr acoperitor de inode-uri.
Necesarul numeric de bază (rădăcinist) trece sigur de 1600 de inode-uri cu tot cu „NUMERIC” și folderul de RandomLib + PLOUTATE + alte câteva auxiliare.
268435456, altă rație bună posibilă pentru strict-numerice. E 2 la 28.
O schemă posibilă de reinodizare a discurilor din casă:
La hard diskurile de 14 TB: 2 la 30 sau chiar la 31.
La 10 și 12 TB: tot vreo 2 la 30.
La 6 și 8 TB: 2 la 29.
La 5 TB: 2 la 28 sau la 29.
La 4 TB: 2 la 27 ori chiar 28.
La 3 TB: 2 la 27 dacă nu este rădăcină, sau 2 la 22 (4194304) dacă este. Ar fi vreo 700000 de inode-uri pentru sistem, sper să acopere bine.
La 2 TB: 2 la 26-27 (fără sistem) sau la 21, maxim 22 dacă este (900000 versus 450000 de inode-uri).
La 1 TB: 2 la maxim 26-27, 26 recomandabil, fără sistem și la 20-21 dacă este sistem.
La 500 de GB, ar fi 2 la 25 fără sistem și 2 la 19 (20 maxim) cu el, la fel la 480 de GB (care este NVME, atenție).
La 240 de GB, punem 2 la 24 (16777216) fără sistem, și la 18 sau 262144 cu el (poate fi și la 19, cu 400 și ceva de mii de inode-uri; sper să acopere bine un sistem Arch Linux, folosit fără zorzoane de actualizări, strict în vederea numerelor.
La stick-ul USB de 64 de GB, ar fi 2 la 24, considerând că nu merită sistem.
Posibil număr total: 6 * 500000 (pentru sisteme) + vreo 30 * 10000, pot fi 3300000 de inode-uri în casă, 5 milioane pentru o mai mare siguranță a acoperirii, toate de 256 de octeți. Atunci, tot ar ocupa un GB și ceva, să presupunem maxim 2 GB, undeva între 1 și 2, sau 800-900 de MB la minimum. Dar față de vreo 1920 câți or fi fost ocupați de ele până am început acum, tot va fi un câștig de aproape 2 TB în folosul numerelor.
Văd că mă lasă cu maxim 67108864, am să profit atunci de acest maxim.
mke2fs -t ext4 -i 67108864 /dev/sdf (sau cum se mai numește discul).
4999396847616 - octeții folosibili la un disc de 5 TB, după formatarea de mai sus + tune2fs -m 0 /dev/sdf .
Înainte, chiar cu acel tune2fs, eram undeva pe la 4960 de miliarde (bine barem că nu la 4920).
La Veriton mă gândesc să conectez la adaptorul PCI de IDE un hard disk IDE de 40 de GB dintre cele rămase în casă, ca de luni să fie în total 40 de discuri implicabile în povestea cu numerele (până mai cumpăr ceva), de diferite clase.
Dar am și de terminat codul-sursă pentru numerele mici de acolo.
Să vedem dacă formatul ext4 este suportabil pe un IDE...
O soluție ar fi totuși să le reformatez pe rând pe toate cu cât mai puține inode-uri (cele pentru Linux trebuie totuși să aibă măcar 300000, 500000 pentru siguranță), în acest fel consumul total pe inode-uri ar scădea de la peste 1900 de GB zecimali undeva sub sută, chiar sub 10 GB cu înțelepciune, doar să nu uit: Arch Linux pe discuri cu spațiu mai mic, cel mai mic din fiecare calculator (fără NVME sau USB, ce-i drept).
Dimensiunea unui inode va fi păstrată la 256 de octeți, dar rația nouă poate fi de 16777216 în loc de 16384 sau 32768 (mai mică de 10 milioane, totuși, pentru siguranță de acoperire, acolo unde va fi disc-rădăcină).
La rația 16777216, din 1000 de GB nu se mai pierd 16 GB, ci... vreo 16 MB.
Din 1920 de GB pierduți, spațiul final (cu rații chiar peste 20 de milioane la discurile non Arch Linux) ar putea pierde doar un singur GB sau numai niște sute de MB, așa că numerele vor avea de câștigat.
Dar trebuie să fiu foarte atent: să știu sigur care vor fi rădăcinile următoare, să-mi portez sistematic datele ca fiecare viitor disc reformatat să nu însemne pierdere, să ajung cât mai repede la rația preferabil de mare pentru împuținarea inode-urilor (ca să nu bat la cap discurile cu multe reformatări consecutive), discurile-rădăcină să aibă dimensiuni mici - s-ar putea în principiu și pe NVME, că acum NVME-urile sunt în poziții securizate, cu răcire, pe când cel stricat în 29 septembrie 2017 stătea într-o poziție vicioasă, fără disipator. Dacă discurile rădăcină cu mai mult spațiu absolut ocupat de inode-uri sunt mai mici... de fapt nu contează atât de mult dimensiunea discului-rădăcină în chestiunea inode-urilor, deși prefer ca acelea mai mari să fie libere de sistem, ci numărul însuși de inode-uri pe un disc, căci dimensiunea unui inode este oricum aceeași: 256 de octeți.
Dacă un Arch Linux bine instalat are nevoie de 240000 și ceva de inode-uri, atunci pornind de la capacitatea totală a discului, la reformatare (cu backup bun), eu trebuie să dau o rație de inode potrivită, ca să fiu sigur că pe acel disc vor fi măcar 3-4 sute de mii de „noduri” dintr-astea. La discurile strict numerice, nu prea sunt șanse ca inode-urile să ajungă la o singură mie; rația, pe care o prefer putere de 2, ar putea ajunge chiar 1073741824 la discurile de 10-14 TB, cu condiția strictă că voi avea maxim 10000 de fișiere pe un astfel de disc. Până la urmă, din 1920 de GB pierduți aș putea rămâne cu doar o sută de MB, sau chiar mai puțin, ceea ce ar fi un „boost” bun pentru numere, aproape ca de-aș fi cumpărat încă un „2 TB”.
Așa că în continuare trebuie să am grijă de reamenajarea spațiilor discurilor, de refiltrarea GIG-urilor (având în vedere noile reforme algoritmice), de bunăstarea instalațiilor din casă și-a termopanizării ce va să fie și hard diskul de 3 TB care vine luni să primească o formatare cu rație de inode de 9-10 cifre (destinat să fie disc numeric cu număr determinat de fișiere).
În această situație, va trebui să fiu extrem de atent cu backup-ul fișierelor numerice de bază, iar copierea folderelor de sistem de pe rădăcină pe alt disc va fi imposibilă din cauza insuficienței inodice. Folderul numeric NUMERIC are și el multe fișiere și, trebuind un loc de copie de siguranță (acum, NVME-ul de 480 de GB de pe Aorus), acel disc trebuie și el să aibă un număr acoperitor de inode-uri.
Necesarul numeric de bază (rădăcinist) trece sigur de 1600 de inode-uri cu tot cu „NUMERIC” și folderul de RandomLib + PLOUTATE + alte câteva auxiliare.
268435456, altă rație bună posibilă pentru strict-numerice. E 2 la 28.
O schemă posibilă de reinodizare a discurilor din casă:
La hard diskurile de 14 TB: 2 la 30 sau chiar la 31.
La 10 și 12 TB: tot vreo 2 la 30.
La 6 și 8 TB: 2 la 29.
La 5 TB: 2 la 28 sau la 29.
La 4 TB: 2 la 27 ori chiar 28.
La 3 TB: 2 la 27 dacă nu este rădăcină, sau 2 la 22 (4194304) dacă este. Ar fi vreo 700000 de inode-uri pentru sistem, sper să acopere bine.
La 2 TB: 2 la 26-27 (fără sistem) sau la 21, maxim 22 dacă este (900000 versus 450000 de inode-uri).
La 1 TB: 2 la maxim 26-27, 26 recomandabil, fără sistem și la 20-21 dacă este sistem.
La 500 de GB, ar fi 2 la 25 fără sistem și 2 la 19 (20 maxim) cu el, la fel la 480 de GB (care este NVME, atenție).
La 240 de GB, punem 2 la 24 (16777216) fără sistem, și la 18 sau 262144 cu el (poate fi și la 19, cu 400 și ceva de mii de inode-uri; sper să acopere bine un sistem Arch Linux, folosit fără zorzoane de actualizări, strict în vederea numerelor.
La stick-ul USB de 64 de GB, ar fi 2 la 24, considerând că nu merită sistem.
Posibil număr total: 6 * 500000 (pentru sisteme) + vreo 30 * 10000, pot fi 3300000 de inode-uri în casă, 5 milioane pentru o mai mare siguranță a acoperirii, toate de 256 de octeți. Atunci, tot ar ocupa un GB și ceva, să presupunem maxim 2 GB, undeva între 1 și 2, sau 800-900 de MB la minimum. Dar față de vreo 1920 câți or fi fost ocupați de ele până am început acum, tot va fi un câștig de aproape 2 TB în folosul numerelor.
Văd că mă lasă cu maxim 67108864, am să profit atunci de acest maxim.
mke2fs -t ext4 -i 67108864 /dev/sdf (sau cum se mai numește discul).
4999396847616 - octeții folosibili la un disc de 5 TB, după formatarea de mai sus + tune2fs -m 0 /dev/sdf .
Înainte, chiar cu acel tune2fs, eram undeva pe la 4960 de miliarde (bine barem că nu la 4920).
La Veriton mă gândesc să conectez la adaptorul PCI de IDE un hard disk IDE de 40 de GB dintre cele rămase în casă, ca de luni să fie în total 40 de discuri implicabile în povestea cu numerele (până mai cumpăr ceva), de diferite clase.
Dar am și de terminat codul-sursă pentru numerele mici de acolo.
Să vedem dacă formatul ext4 este suportabil pe un IDE...
Comentarii
Trimiteți un comentariu