Progresul hardware, episodul 1: Date preliminare din iulie 2017
Și uite-așa: miercuri, 27 iulie 2011, am primit cadou de la mama unitate centrală nouă (Acer Veriton M490G), care a venit cu Intel Core i5-650 (patru nuclee logice de câte 3.2 gigaherți, cu 4 MB cache), placă video GeForce de 1 GB, rețea integrată în placa de bază, șase intrări de date pentru SATA (2, nu 3), porturi de USB (tot 2, nu 3) și în spate, și pe față, nimic pentru IDE și pentru dischetele de 1.44 MB, video integrat de maxim 128 de MB (memorie partajată, în total sistemul rezerva de fapt 137) în placă, dar nu știam de ce nu merge, atunci neîncercând să folosesc placa de bază fără placa video adăugată (în fapt, memoria internă video a Veritonului, care se ia automat din RAM, se dezactivează în BIOS dacă există placă video adăugată și invers, ce în 2011 nu am experimentat, abia mai de curând, prin 2018 cred); avea și 4 GB (două plăci de memorie de câte doi) RAM DDR3 de 1333 de megaherți și un hard disk Hitachi de 1 TB (mia de miliarde de octeți), la care am avut de adăugat un Samsung HD322HJ de 320 de GB zecimali luat în joia de 24 decembrie 2009 (dar folosibil abia din 7 ianuarie 2010, când i-am avut adaptorul potrivit, placa AMD K7VM2 R3.0 de atunci neavând porturi SATA native). Și Windows 7 Home Premium pentru acasă, cu licență în toată regula cuvântului.
Numai că de atunci am mai făcut schimbări și îmbunătățiri: i-am dat maximul posibil de memorie bună, 16 GB (de patru ori patru) de 1333 MHz; în 12 iulie 2014 am luat un Seagate Barracuda de 2 TB, stricat însă în 26 septembrie 2015 și schimbat la 3 octombrie 2015 cu un WD Green de 2 TB; 29 aprilie 2015 a fost ziua când am adus un Toshiba de 3TB în casă; pe 26 septembrie în 2015 i-am dat și un SSD de 240 de GB, Kingston Fury; pe la 4 februarie 2016 am mai adus o Toshibă de 4 TB în casă, dar scoțând vechiul Samsung HD322HJ de 320 de GB care fusese încă de la calculatorul celălalt din 2009/2010, ăsta s-a stricat și el și pe la 10 februarie în 2016 am mai adus o Toshibă de 500 de GB în locul lui; a mai trebuit să-i schimb unitatea de DVD/RW în noiembrie 2015, când am și adus un adaptor de IDE-SATA pe care l-am montat plăcii de bază**; el dă voie nu doar la IDE-uri, ci se poate lega pentru date la el și un SATA intern, plus o ieșire externă de date de SATA (care însă cred că prin curbarea cablului de date se poate folosi și pentru un hard disk care stă înăuntrul carcasei).
Așa că după 10 februarie 2016 am avut:
- 16 GB RAM DDR-3 1333, în patru plăci de câte 4 (din care vreo 137 MB dați plăcii de bază pentru un video partajat inutil*);
- 1 GB video GeForce;
- 4 * 3.2 GHz la procesor, fără turbo (PS 29 ianuarie 2018 - ba da, are turbo, dar 6 ani eu nu mi-am dat seama);
- BIOS P01-B0L din joia de 30 decembrie 2010 (nu se poate actualiza, el e cel mai bun posibil al plăcii de bază);
- SSD 240GB Kingston Fury;
- un hard disk Toshiba de 500GB, legat la adaptorul IDE-SATA (nu mai era loc pentru cuplat la date alte discuri, cu tot cu DVD-ul);
- un hard disk Hitachi de 1TB, primul, din 2011, al calculatorului;
- un hard disk Western Digital Green de 2TB (pretinde economie de energie electrică);
- un hard disk Toshiba de 3 TB;
- un alt hard disk Toshiba de 4 TB;
- placa de rețea Ethernet integrată în cea de bază, cu datele de conectare stocate într-un router de tip Fără fir, TP-LINK 300(?), avut din decembrie 2013;
- un adaptor PCI pentru hard diskuri IDE ca să poată fi folosite cu placa SATA, dar dă voie și două conectări de date pentru SATA, una înăuntru, cealaltă afară;
- video DVI pentru monitor, monitorul fiind luat la 26 aprilie 2014.
*21 decembrie 2018: nu era inutil, memoria era rezervată, dar dezactivată, dacă placa de bază avea placă video separată, numai că nu mi-am dat seama.
**Marți, 17 noiembrie 2015, seara, am montat adaptorul de IDE-SATA, care are o intrare de date IDE și patru de SATA (2 interne, 2 externe), dar unitatea de DVD-RW venită în 2011 s-a ars tot atunci, ca un făcut, cred că de la copleșirea sursei FSP de 300W (poate că tot de asta și hard diskul Seagate din septembrie, măcar una dintre cauze), iar a doua zi, miercuri în 18, am luat un DVD-RW nou.
Pentru numere, am renunțat la Windows și am trecut (iar, în 2015, după 2012) la Ubuntu Linux, care stătea de preferință pe cel mai mic hard disk (320 GB, Samsung HD322HJ, când mergea); dar în septembrie 2015 l-am mutat pe SSD. Din 2 octombrie 2016, am renunțat și la Ubuntu pentru Arch Linux (instalat de pe USB-ul Generic Flash Disk de 4 GB, singurul pe care îl am acum), pus tot pe SSD. Așa că tot linuxist sunt, pe SSD, dar nu în Ubuntu, ci în Arch Linux. Nu am nevoie de unitatea de DVD pentru sistem, că de pe USB vine, dar ar mai trebui vreun memory stick, poate de 16 GB.
La 5 iulie 2017 am mai adus o Toshibă de 6 TB pentru mai mult spațiu la numere. Am decuplat unitatea de DVD (și așa fără rost la Arch Linux) și Toshiba de 500GB a rămas tot singur la adaptor, celelalte hard diskuri și SSD-ul fiind legate drept la magistrala de date a plăcii de bază.
Așadar sunt patru Toshibe, un Western Digital, un Hitachi și un SSD Kingston Fury.
Poate până la sfârșitul de 2017 mai iau un SSD de 1TB. Și poate mai vine vreun hard disk de măcar 4 TB. SSD-ul nou ar duce la scoaterea celui de 240GB, iar un hard disk nou ar însemna ca la adaptorul IDE să fie legate două de SATA: cel de 500 de GB și cel de 1 TB, cele mai mici adică; și unul să aibă cupla de date înfiptă la intrarea de afară, curbată însă înăuntrul carcasei cu capacul descuiat. Nu știu dacă intrarea de date externă poate fi folosită la un disc intern, dar cred că da.
Am putut ține toate discurile legate, chiar cu cel nou de 6 TB, dar decuplând unitatea de DVD; și dacă ar mai veni încă un hard disk (măcar 4TB), tot ar fi loc de toate dacă se ocupă și a doua intrare de date SATA a adaptorului IDE-SATA, cea de afară; cuple electrice sunt suficiente, una a rămas neocupată. Dacă vine un SSD nou, mai mare decât cel de 240 de GB, cu sau fără alt hard disk nou după cel de 6 TB din 5 iulie, e bine să-l înlocuiască pe cel de 240 de GB.
SSD-ul nou fără hard disk nou poate fi pus și fără scoaterea celuilalt SSD, și atunci și-ar ocupa electric mufa rămasă liberă, dar ca date va trebui legat la intrarea externă a adaptorului, în loc să se ia direct de magistrala de date a plăcii de bază. Mai eficient ar fi să fac invers - SSD-ul cel mic să treacă la datele adaptorului, iar cel nou în locul vechi al primului. Și așa ar fi loc de încă un dispozitiv de date, în plus față de cele de la 6 iulie 2017. Un SSD de 240 de GB și un hard disk de 500 de GB ar folosi ineficient datele prelucrate de un adaptor IDE-SATA în loc să se lege direct de magistrala plăcii mari, pentru că pe ea cele șase intrări de date de SATA sunt deja toate ocupate. Dar ar fi loc așa, dacă mai vine un SSD de 1 TB.
Dacă mai aduc în casă un hard disk (fără SSD nou), ar fi și pentru el loc lângă celelalte deja existente la 6 iulie; dar atunci hard diskul de 1 TB trebuie trecut la portul extern de date SATA al adaptorului. Tot s-ar ocupa singura mufă electrică rămasă liberă. Și așa ar fi loc pentru fix încă un disc peste cele de acum (fie că-i SSD, fie că e hard disk).
Dar dacă vin și SSD-ul, și hard diskul, nu va mai fi loc pentru toate, și o piesă dintre cele vechi va trebui scoasă din calculator.
Piesa va trebui să fie dintre cele mai mici ca spațiu de stocare. Cele mai mici două piese sunt chiar SSD-ul (240GB) și hard diskul Toshiba legat la adaptor (500GB).
Atunci SSD-ul de 240GB va fi scos și înlocuit de cel de 1TB, hard diskul de 1 TB ar trebui trecut la externa de date SATA a adaptorului (lângă cel de 500GB), iar hard diskul cel mai nou să stea legat de datele plăcii mari, în locul celui de 1TB. Și atunci SSD-ul actual ar fi piesa care iese.
Dar va fi o problemă cu ocuparea spațiului fizic în jurul adaptorului - pentru cel de 500GB am găsit loc, dar pentru cel de 1 TB ar fi o problemă pe unde să mai încapă pe lângă adaptor.
Altă variantă ar fi ca hard diskul de 500 de GB să iasă, cel de 1TB să-i ia locul la adaptor, iar vecinul lui de la adaptor să fie SSD-ul de 240 de GB (înlocuit de cel de 1TB), și hard diskul ipotetic și mai nou de 5 iulie 2017 să fie și el legat la datele plăcii. Aici însă pierderea de spațiu ar fi mai mare, că ies 500 de GB, și în plus este mai degradant pentru un SSD decât pentru un hard disk să fie legat la mai mica viteză de date a adaptorului, față de viteza datelor din magistrala plăcii.
Și pentru ambele variante de aducere a două discuri noi, plus cea cu unul singur: poziția față de placa de bază a mufei electrice libere trebuie atribuită cu atenție - ea nu se află în dreptul adaptorului, ci mai degrabă în al procesorului și al memoriilor. Trebuie avut grijă de poziționarea tuturor discurilor față de restul sistemului.
Așa că mai am loc pentru maxim încă un disc fără a scoate altceva, și neapărat să nu folosesc unitatea de DVD. Și dacă mai vin încă un hard disk și un SSD, vechiul SSD să iasă - chiar dacă se pierde un SSD care este mai rapid decât un hard disk, noul SSD va fi mai larg, vechiul SSD va avea cel mai mic spațiu care se pierde și nu se ajunge la legarea unui SSD de un adaptor care intermediază cu datele din magistrala plăcii de bază. SSD-urile sunt mai mici și mai scumpe decât hard diskurile, dar mai noi și mai rapide - și când iese unul de 240 de GB, dar vine unul de 1 TB, tot e ceva.
(va urma)
Numai că de atunci am mai făcut schimbări și îmbunătățiri: i-am dat maximul posibil de memorie bună, 16 GB (de patru ori patru) de 1333 MHz; în 12 iulie 2014 am luat un Seagate Barracuda de 2 TB, stricat însă în 26 septembrie 2015 și schimbat la 3 octombrie 2015 cu un WD Green de 2 TB; 29 aprilie 2015 a fost ziua când am adus un Toshiba de 3TB în casă; pe 26 septembrie în 2015 i-am dat și un SSD de 240 de GB, Kingston Fury; pe la 4 februarie 2016 am mai adus o Toshibă de 4 TB în casă, dar scoțând vechiul Samsung HD322HJ de 320 de GB care fusese încă de la calculatorul celălalt din 2009/2010, ăsta s-a stricat și el și pe la 10 februarie în 2016 am mai adus o Toshibă de 500 de GB în locul lui; a mai trebuit să-i schimb unitatea de DVD/RW în noiembrie 2015, când am și adus un adaptor de IDE-SATA pe care l-am montat plăcii de bază**; el dă voie nu doar la IDE-uri, ci se poate lega pentru date la el și un SATA intern, plus o ieșire externă de date de SATA (care însă cred că prin curbarea cablului de date se poate folosi și pentru un hard disk care stă înăuntrul carcasei).
Așa că după 10 februarie 2016 am avut:
- 16 GB RAM DDR-3 1333, în patru plăci de câte 4 (din care vreo 137 MB dați plăcii de bază pentru un video partajat inutil*);
- 1 GB video GeForce;
- 4 * 3.2 GHz la procesor, fără turbo (PS 29 ianuarie 2018 - ba da, are turbo, dar 6 ani eu nu mi-am dat seama);
- BIOS P01-B0L din joia de 30 decembrie 2010 (nu se poate actualiza, el e cel mai bun posibil al plăcii de bază);
- SSD 240GB Kingston Fury;
- un hard disk Toshiba de 500GB, legat la adaptorul IDE-SATA (nu mai era loc pentru cuplat la date alte discuri, cu tot cu DVD-ul);
- un hard disk Hitachi de 1TB, primul, din 2011, al calculatorului;
- un hard disk Western Digital Green de 2TB (pretinde economie de energie electrică);
- un hard disk Toshiba de 3 TB;
- un alt hard disk Toshiba de 4 TB;
- placa de rețea Ethernet integrată în cea de bază, cu datele de conectare stocate într-un router de tip Fără fir, TP-LINK 300(?), avut din decembrie 2013;
- un adaptor PCI pentru hard diskuri IDE ca să poată fi folosite cu placa SATA, dar dă voie și două conectări de date pentru SATA, una înăuntru, cealaltă afară;
- video DVI pentru monitor, monitorul fiind luat la 26 aprilie 2014.
*21 decembrie 2018: nu era inutil, memoria era rezervată, dar dezactivată, dacă placa de bază avea placă video separată, numai că nu mi-am dat seama.
**Marți, 17 noiembrie 2015, seara, am montat adaptorul de IDE-SATA, care are o intrare de date IDE și patru de SATA (2 interne, 2 externe), dar unitatea de DVD-RW venită în 2011 s-a ars tot atunci, ca un făcut, cred că de la copleșirea sursei FSP de 300W (poate că tot de asta și hard diskul Seagate din septembrie, măcar una dintre cauze), iar a doua zi, miercuri în 18, am luat un DVD-RW nou.
Pentru numere, am renunțat la Windows și am trecut (iar, în 2015, după 2012) la Ubuntu Linux, care stătea de preferință pe cel mai mic hard disk (320 GB, Samsung HD322HJ, când mergea); dar în septembrie 2015 l-am mutat pe SSD. Din 2 octombrie 2016, am renunțat și la Ubuntu pentru Arch Linux (instalat de pe USB-ul Generic Flash Disk de 4 GB, singurul pe care îl am acum), pus tot pe SSD. Așa că tot linuxist sunt, pe SSD, dar nu în Ubuntu, ci în Arch Linux. Nu am nevoie de unitatea de DVD pentru sistem, că de pe USB vine, dar ar mai trebui vreun memory stick, poate de 16 GB.
La 5 iulie 2017 am mai adus o Toshibă de 6 TB pentru mai mult spațiu la numere. Am decuplat unitatea de DVD (și așa fără rost la Arch Linux) și Toshiba de 500GB a rămas tot singur la adaptor, celelalte hard diskuri și SSD-ul fiind legate drept la magistrala de date a plăcii de bază.
Așadar sunt patru Toshibe, un Western Digital, un Hitachi și un SSD Kingston Fury.
Poate până la sfârșitul de 2017 mai iau un SSD de 1TB. Și poate mai vine vreun hard disk de măcar 4 TB. SSD-ul nou ar duce la scoaterea celui de 240GB, iar un hard disk nou ar însemna ca la adaptorul IDE să fie legate două de SATA: cel de 500 de GB și cel de 1 TB, cele mai mici adică; și unul să aibă cupla de date înfiptă la intrarea de afară, curbată însă înăuntrul carcasei cu capacul descuiat. Nu știu dacă intrarea de date externă poate fi folosită la un disc intern, dar cred că da.
Am putut ține toate discurile legate, chiar cu cel nou de 6 TB, dar decuplând unitatea de DVD; și dacă ar mai veni încă un hard disk (măcar 4TB), tot ar fi loc de toate dacă se ocupă și a doua intrare de date SATA a adaptorului IDE-SATA, cea de afară; cuple electrice sunt suficiente, una a rămas neocupată. Dacă vine un SSD nou, mai mare decât cel de 240 de GB, cu sau fără alt hard disk nou după cel de 6 TB din 5 iulie, e bine să-l înlocuiască pe cel de 240 de GB.
SSD-ul nou fără hard disk nou poate fi pus și fără scoaterea celuilalt SSD, și atunci și-ar ocupa electric mufa rămasă liberă, dar ca date va trebui legat la intrarea externă a adaptorului, în loc să se ia direct de magistrala de date a plăcii de bază. Mai eficient ar fi să fac invers - SSD-ul cel mic să treacă la datele adaptorului, iar cel nou în locul vechi al primului. Și așa ar fi loc de încă un dispozitiv de date, în plus față de cele de la 6 iulie 2017. Un SSD de 240 de GB și un hard disk de 500 de GB ar folosi ineficient datele prelucrate de un adaptor IDE-SATA în loc să se lege direct de magistrala plăcii mari, pentru că pe ea cele șase intrări de date de SATA sunt deja toate ocupate. Dar ar fi loc așa, dacă mai vine un SSD de 1 TB.
Dacă mai aduc în casă un hard disk (fără SSD nou), ar fi și pentru el loc lângă celelalte deja existente la 6 iulie; dar atunci hard diskul de 1 TB trebuie trecut la portul extern de date SATA al adaptorului. Tot s-ar ocupa singura mufă electrică rămasă liberă. Și așa ar fi loc pentru fix încă un disc peste cele de acum (fie că-i SSD, fie că e hard disk).
Dar dacă vin și SSD-ul, și hard diskul, nu va mai fi loc pentru toate, și o piesă dintre cele vechi va trebui scoasă din calculator.
Piesa va trebui să fie dintre cele mai mici ca spațiu de stocare. Cele mai mici două piese sunt chiar SSD-ul (240GB) și hard diskul Toshiba legat la adaptor (500GB).
Atunci SSD-ul de 240GB va fi scos și înlocuit de cel de 1TB, hard diskul de 1 TB ar trebui trecut la externa de date SATA a adaptorului (lângă cel de 500GB), iar hard diskul cel mai nou să stea legat de datele plăcii mari, în locul celui de 1TB. Și atunci SSD-ul actual ar fi piesa care iese.
Dar va fi o problemă cu ocuparea spațiului fizic în jurul adaptorului - pentru cel de 500GB am găsit loc, dar pentru cel de 1 TB ar fi o problemă pe unde să mai încapă pe lângă adaptor.
Altă variantă ar fi ca hard diskul de 500 de GB să iasă, cel de 1TB să-i ia locul la adaptor, iar vecinul lui de la adaptor să fie SSD-ul de 240 de GB (înlocuit de cel de 1TB), și hard diskul ipotetic și mai nou de 5 iulie 2017 să fie și el legat la datele plăcii. Aici însă pierderea de spațiu ar fi mai mare, că ies 500 de GB, și în plus este mai degradant pentru un SSD decât pentru un hard disk să fie legat la mai mica viteză de date a adaptorului, față de viteza datelor din magistrala plăcii.
Și pentru ambele variante de aducere a două discuri noi, plus cea cu unul singur: poziția față de placa de bază a mufei electrice libere trebuie atribuită cu atenție - ea nu se află în dreptul adaptorului, ci mai degrabă în al procesorului și al memoriilor. Trebuie avut grijă de poziționarea tuturor discurilor față de restul sistemului.
Așa că mai am loc pentru maxim încă un disc fără a scoate altceva, și neapărat să nu folosesc unitatea de DVD. Și dacă mai vin încă un hard disk și un SSD, vechiul SSD să iasă - chiar dacă se pierde un SSD care este mai rapid decât un hard disk, noul SSD va fi mai larg, vechiul SSD va avea cel mai mic spațiu care se pierde și nu se ajunge la legarea unui SSD de un adaptor care intermediază cu datele din magistrala plăcii de bază. SSD-urile sunt mai mici și mai scumpe decât hard diskurile, dar mai noi și mai rapide - și când iese unul de 240 de GB, dar vine unul de 1 TB, tot e ceva.
(va urma)
Comentarii
Trimiteți un comentariu