Progresul hardware, episodul 5: Dotări hardware noi în vara 2017, pe vechiul sistem

În a doua jumătate a lunii iulie 2017, așadar, în mintea mea se înfiripa treptat și serios tânjeala după un nou echipament acasă, un calculator care să fie mai puternic și mai încăpător decât Veritonul care împlinea șase ani în casă.

De-a lungul timpului, mă mai gândisem că într-o vreme, în viitor, s-ar prea putea să îmi iau un calculator cu mai multe nuclee la procesor (4, 6...) și dublu la threaduri, în virtutea avansului tehnologic care ne dă Multithreading procesoristic, plus, desigur, RAM și SATA mai moderne - asta pentru numere, firește, că în lipsa lor nevoia de un calculator mai modern NU era așa de justificată.

Cum luasem acel Toshiba de 6 TB în prima parte a lunii, constrâns nevoie mare de lipsa, de-acum (de atunci) de spațiu suficient pe discuri (nu mai puteam să-mi actualizez până la capăt, cu numere noi de manevră, unul dintre marile fișiere GIG, că nu mai era loc), mă gândeam și la alte noutăți hardveristice.

Și la 24 iulie 2017 am comandat un SSD SATA-III de 1 TB, care a venit abia pe 1 august de la Vexio; pe 28 iulie mi-am comandat o placă video de 4 GB, cu dual slot (ditamai plăcoiul, răpește un slot în plus de PCI-E, nici n-am realizat din timp asta) și GDDR5, în urma celei vechi de un singur GB și... GDDR3; noua placă este o GIGABYTE 1050 Windforce OC, sigur, tot cu miez de NVIDIA în ea.

Pe la 1 august, cred, am trecut pe la magazinul Electronic Lion din centrul Piteștiului după un monitor nou, PHILIPS, și tot pe la începutul acela de august am luat, tot de la ei, o sursă mai puternică pentru calculator, o „Zalman” de 700 de wați, care să suporte mai bine noua încărcătură  de discuri de la Veriton (SSD-ul inclus) și placa mare video, care cere alimentare separată PCI-E; era clar, aveam nevoie de wattaj suficient, fiind și acel hard disk nou din luna iulie.

De fapt, cronologic cred c-a fost așa: marți în 1 august, sursa nouă, că noul SSD era la mine, și a doua zi să fi fost și după monitor, ca să aibă HDMI pe el, placa nouă având, dar sistemul de acasă neavând un așa port (trăisem pe DVI, după VGA).

Și am instalat în Veriton totul, scoțând deoparte, desigur, sursa și placa video vechi.
Și nu s-a ars nimic. Am presupus că în septembrie 2015 o cauză alternativă a „eruperii” electrice a acelui Barracuda o fi fost de la „sentimentul de copleșeală” al sursei FSP de... doar 300 de wați.

Acum, cu 700, era mai bine, atât numai că era cam greu cu noua placă video, greoaie la propriu.
Și care avea nevoie și de o nouă versiune de driver video NVIDIA pe Arch Linux, dintr-altă ramură de pachete...

În fapt, acum nici nu țin minte să fi apucat efectiv pe Veriton, atunci, la începutul lunii august 2017, stresul cu noua placă video - dar noua sursă sigur am apucat să o pun, cu toată discăraia nouă de iulie/august. Nu îmi aduc aminte, pe Veriton, în acel timp scurt cu primele zile de august, stresul inerent reinstalării de driver video la înlocuirea plăcii video GDDR3 cu un model GDDR5 (în mod sigur am avut de făcut asta alte dăți, mai încolo-ncoace).

Și Veritonul, singur la numere, 6 ani proaspăt împliniți acasă în joia de 27 iulie, deja NU mai avea mult timp așa...

(va urma)

Comentarii

Postări populare