Ce se vrea a fi acest blog
Aici am să pun mai multe episoade din ceea ce am făcut și fac pentru cercetarea unei anumite categorii de numere naturale. Plus despre lucrătura hardware pe care am făcut-o pentru a putea explora mai temeinic (cu resurse) aceste numere.
Rădăcina pasiunii mele pentru numere trebuie căutată întâi în caracterul înnăscut, care de la 5 ani, de când am învățat niște socoteli aritmetice, a fost într-o anume măsură preocupat de cifre (kilometri, vârste, calendar), dar concret, în ce privește ce-o să scrie aici pe blog, abia mai târziu s-a deschis interesul.
Era anul școlar 2004-2005, când eram în clasa a noua la profilul Matematică-informatică (NU regim intensiv, ci simplu) de la Colegiul Național „I. C. Brătianu” din Pitești.
În toamna aceea am auzit ceva despre numerele perfecte (6, 28, 496...) de la primul nostru profesor de informatică.
În primăvara următoare, am exersat niște algoritmi dintr-aceștia cifriști pe Borland Pascal, acasă, căci era nevoie să-mi îmbunătățesc (cred că toți colegii aveam nevoie, de fapt) priceperea de a scrie programe la informatică.
Era vorba despre programe cu divizori, sume de divizori, suma cifrelor, numere prime (inclusiv înlănțuiri de tipul „primele n numere prime” sau „primele n numere perfecte”) și altele, și prin luna mai 2005 mi-am amintit de numerele perfecte.
Și așa, treptat-treptat, mai sporadic în timp în primii ani, dar mai intens mai târziu, am pornit și m-am ținut de vânătoarea numerelor ale căror sume de divizori respectă niște criterii bine elaborate, eventual îmbogățite în timp, dar în general urmărite cu atenție.
Care sunt aceste criterii, vedem noi mai încolo. Metodic, cu răbdare, progresiv și episodic.
Rădăcina pasiunii mele pentru numere trebuie căutată întâi în caracterul înnăscut, care de la 5 ani, de când am învățat niște socoteli aritmetice, a fost într-o anume măsură preocupat de cifre (kilometri, vârste, calendar), dar concret, în ce privește ce-o să scrie aici pe blog, abia mai târziu s-a deschis interesul.
Era anul școlar 2004-2005, când eram în clasa a noua la profilul Matematică-informatică (NU regim intensiv, ci simplu) de la Colegiul Național „I. C. Brătianu” din Pitești.
În toamna aceea am auzit ceva despre numerele perfecte (6, 28, 496...) de la primul nostru profesor de informatică.
În primăvara următoare, am exersat niște algoritmi dintr-aceștia cifriști pe Borland Pascal, acasă, căci era nevoie să-mi îmbunătățesc (cred că toți colegii aveam nevoie, de fapt) priceperea de a scrie programe la informatică.
Era vorba despre programe cu divizori, sume de divizori, suma cifrelor, numere prime (inclusiv înlănțuiri de tipul „primele n numere prime” sau „primele n numere perfecte”) și altele, și prin luna mai 2005 mi-am amintit de numerele perfecte.
Și așa, treptat-treptat, mai sporadic în timp în primii ani, dar mai intens mai târziu, am pornit și m-am ținut de vânătoarea numerelor ale căror sume de divizori respectă niște criterii bine elaborate, eventual îmbogățite în timp, dar în general urmărite cu atenție.
Care sunt aceste criterii, vedem noi mai încolo. Metodic, cu răbdare, progresiv și episodic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu